Redacția
Ne-am obişnuit ca in luna octombrie să asistăm şi chiar să participăm cu toată fiinţa noastră la cele mai importante manifestări ale slujitorilor pămantului: „Ziua Recoltei”, la noi in judeţ „Toamna Sălăjeană” Erau momente inălţătoare ale celor care, după un an de trudă işi expun roadele obţinute in faţa celor pe care şi-i doresc alături pentru a sărbători evenimentul, mulţumind Domnului pentru dărnicia Sa. Că doar Lui ii mai pot mulţumi, carmuitorilor de ţară nicidecum. Astfel de manifestări nu sunt doar prilej de sărbătoare, ci un fel de reciclare a producătorilor, procesatorilor, comercianţilor şi nu in ultimul rand a consumatorilor. Aici mai aflau noutăţi despre ce şi cum să producă, cum să-şi autoevalueze propria afacere. Lucruri importante de invăţat, inclusiv pentru autorităţi, dacă ne dorim o agricultură performantă şi un popor sănătos. Numai că autorităţile sălăjene se sfaşie politic şi nici că le pasă de sărbătoarea truditorilor gliei. Direcţia pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală nu-i pe aceeaşi lungime de undă politică cu Camera Agricolă Judeţeană. Pe alte instituţii cu profil agricol nu le doare, nu se leagă. Un sedentarism frate cu stana de piatră s-a instalat in toate structurile agricole ale Sălajului. Nimeni nu mişcă un deget. Cred că oriunde ai fi in spaţiul rural sau urban, tentaţia de a fi prezent la o astfel de manifestare este cum nu se poate mai mare. Dar cine să o facă? Bujiţă, Seichei, Marc? Ce interes au ei să promoveze truda ţăranului din Sălaj? In paranteză fie spus, in alte judeţe sărbătorile recoltei adună mii de producători agricoli la un loc. La noi e un declin continuu. Si nu-i mare minune ca o eventuală „Toamnă Sălăjeană” să fie…impănată cu mere din Polonia, branzeturi din Olanda, legume din Turcia sau paine din Ungaria. Că aşa vor mai marii agriculturii sălăjene…
