Stiind ca voi circula mult prin tara in concediul pe care abia l-am incheiat, un prieten mi-a oferit un GPS pentru autoturism. Numai ca plecand pe o ulita insorita, asa cum indica aparatul, m-am trezit in fata unei fundaturi, urmata de o prapastie. Mai sa fie mi-am zis, prietenul meu are gandirea si mentalitatile actualilor decidenti. O decizie luata astazi de cei care ne conduc este infirmata maine. Statul, sistemul menit sa-l apere si sa-l sustina pe cetatean, la noi tocmai s-a rupt de propriul popor, precum GPS-ul meu de realitatea drumului. Desi mintile luminate ale planetei intr-ale economiei sustin ca sporirea poverilor in vreme de criza este o nesabuinta ce blocheaza orice speranta de relansare economica, guvernantii romani actioneaza tocmai dimpotriva. Dreptul la replica, la recurs, a fost confiscat. „Asa am hotarat”, „asa vrem noi”, „ciocu’ mic” sunt formule de toata ziua. Intre timp, alunecam incet, incet in intuneric. Nu producem, dar importam. Si inca pe bani grei. Sa ajungi sa intinzi mana la vecini si inca la preturi ce sfideaza regula e un semn nu de neputinta, ci mai degraba de prostie. Echilibrul a fost invins, ratiunea trecuta la index. Sub osanda prostiei, politicul a invins competenta. Vesnicim prostia osandind o natie. Se vede cu ochiul liber ca am luat-o pe aratura, asa cum ma indemna GPS-ul. Eu m-am intors, dar natiunea se va putea intoarce de pe drumul gresit pe care a fost manata? Eu zic ca da. Ne trebuie insa un capitan destoinic, un om caruia sa-i pese de cel sarman. Cand treci povara tarii pe umerii impovarati de ani ai celor batrani si nevoiasi, taxand fara mila pensii si asa de mizerie, tare mi-e ca cineva acolo sus a dat in „mintea” GPS-ului care ma ducea in prapastie.

Post Views: 69