Primpretor, judecator, deputat, presedinte al Partidului National Român, al Adunarii Nationale de la Alba Iulia din 1 Decembrie 1918 si al parlamentului provizoriu al Transilvaniei, gospodar desavârsit si mare mecenat, George Pop de Basesti se înscrie, la loc de cinste, în galeria marilor personalitati care îsi au originea si au activat în Salajul istoric. Este considerat ca a doua mare personalitate a Salajului, în ordine cronologica, dupa Simion Barnutiu, fiind urmat de Iuliu Maniu si Corneliu Coposu.

rn

Familia si formarea profesionala

rn

S-a nascut pe data de 1 august 1835 în localitatea Basesti, localitate care a apartinut judetului Salaj, pâna la raionarea de tip sovietic din anul 1950. Era fiul lui Petru Pop de Basesti si al Susanei Pop de Turt. Ambii parinti erau descendenti ai unor mici nobili, care au primit aceste titluri în secolul XVII.
scoala primara a absolvit-o la Basesti, iar liceul la Baia Mare (primele 6 clase) si Oradea (ultimele doua). Tot la Oradea a absolvit si cursurile Academiei de Drept. În timpul studiilor la Oradea a activat ca membru al Societatii literare care exista aici.
Dupa absolvirea studiilor superioare juridice si satisfacerea serviciului militar, George Pop de Basesti s-a întors în judetul sau natal, unde a ramas si a activat pâna la moarte.

rn

Primpretor, judecator si aparator al românilor în parlamentul de la Budapesta

rn

În timpul si dupa anii epocii constitutionale (1860-1865) a functionat ca primpretor la Hodod, judecator la sedria orfanala cercuala si comitatensa.
La data de 22 iunie 1872, George Pop este ales „cu nespus de mare însufletire”, ca deputat în circumscriptia electorala Cehu Silvaniei. Este reales de 2 ori, în anul 1875 si 1878. Perioada parlamentara era de 3 ani.
Cea mai importanta interventie parlamentara a lui George Pop, interventie care reprezinta „un adevarat rechizitoriu al politicei de maghiarizare”, a fost cea rostita în sedinta Adunarii Deputatilor din 2 mai 1879, împotriva legii scolare. Prin aceasta lege se dorea introducerea limbii maghiare în scolile confesionale românesti.

rn

Activitatea politica în cadrul Partidului National Român

rn

În cadrul consfatuirii care a avut loc la Turda, în anul 1880, dupa adunarea generala a Astrei, George Pop de Basesti a propus intrarea românilor în pasivitate parlamentara. El presimtea, în acest fel, lovitura pe care Tisza Kalman o pregatea vietii politice românesti. Propunerea lui este primita cu entuziasm de catre cei prezenti (Baritiu, Bologa, Cosma, Ratiu, Roman). Ea a fost pusa în practica la Conferinta nationala de la Sibiu din anul 1881. Lucrarile conferintei s-au desfasurat în perioada 12-14 mai 1881. Atunci s-a decis unificarea celor doua partide românesti, cel din Banat, cu cel din Transilvania, sub denumirea de Partidul National Român din Transilvania, Banat si Ungaria, cu un program unic în 9 puncte. Din Comitetul de conducere al noului partid facea parte si George Pop de Basesti. El coordona zona Salaj, Satmar si Maramures. La nivelul judetului Salaj, P.N.R. era organizat în „cluburi electorale”. Presedintele Clubului central judetean al partidului era George Pop de Basesti, functie pe care a îndeplinit-o pâna la moartea sa.
În luna iunie 1881 românii din Transilvania se gaseau din nou în fata alegerilor pentru parlamentul maghiar. George Pop candideaza si la aceste alegeri, dar ungurii au concentrat în circumscriptia electorala Cehu Silvaniei 120 de jandarmi din 5 judete vecine si astfel a fost învins. În urma acestei înfrângeri, George Pop nu va mai candida pentru Parlament, pâna în anul 1905, când P.N.R. va adopta linia activismului politic.
Înfrânti pe tarâm politic, salajenii vor începe sa se organizeze mai bine pe plan social si cultural. Tot din 3 în trei ani, dupa cum era ciclul parlamentar, românii vor organiza si o serie de conferinte nationale ale P.N.R., care aveau ca loc de desfasurare orasul Sibiu. George Pop de Basesti, care a fost prezent la toate întrunirile fruntasilor miscarii nationale românesti, a continuat sa militeze pentru sustinerea intereselor nationale, culturale si economice ale românilor. De asemenea, s-a situat în permanenta în fruntea tuturor actiunilor de interes national, economic si cultural local: la înfiintarea Reuniunii Învatatorilor Români Salajeni si a Reuniunii Femeilor Române Salajene, care s-a constituit chiar în casa lui, la initiativa fiicei sale, Elena; a bancii Silvania din simleu si a filialelor acesteia din Jibou, Basesti si Buciumi, a caror presedinte a fost ani de-a rândul. A sprijinit învatamântul si pe învatatorii salajeni pe care i-a premiat anual din fonduri proprii.
George Pop de Basesti a fost printre primii lideri politici ai românilor transilvaneni care si-a dat seama de rolul major al presei românesti, sustinând financiar publicatiile românesti si pe ziaristii care au avut de suferit din cauza atitudinii lor românesti, în închisorile din Ungaria.
Miscarea memorandista
În cadrul lucrarilor conferintei din anul 1887, la fel ca si la celelalte conferinte anterioare, se constata faptul ca situatia românilor nu s-a schimbat, „dimpotriva tendintele de napastuire si prigoana nationala” erau tot mai numeroase. Tot acum este pus în discutie „chestiunea unui memoriu”, care sa cuprinda „plângerile poporului român împotriva starii de lucruri nesuferite ce s-a creat prin dualismul austro-ungar”. Memoriul urma sa fie prezentat împaratului la Viena de catre o delegatie ce urma sa fie aleasa pentru aceasta importanta misiune nationala. De acum înainte, timp de un deceniu, problema Memorandului si a procesului ce i-a urmat a marcat si dominat preocuparile conducerii P.N.R. si a antrenat în vâltoarea ei întreaga natiune româna.
Din pacate, la Conferinta nationala din anul 1890 s-a decis amânarea prezentarii memoriului, pâna la „timp oportun”. În urma acestei decizii, George Pop de Basesti afirma ca la conducerea partidului „trebuie sa vina un om cu fire împaciuitoare, cu temperament calm si mai presus de toate cu desavârsire independent, stapân pe ideile si convingerile sale”. Alaturi de Ioan Ratiu, el era reprezentantul generatiei tinere în conducerea P.N.R.. În anul 1892, Ioan Ratiu a fost ales în functia de presedinte al partidului, iar George Pop în cea de primvicepresedinte.
Redactarea memorandului si hotarârea înaintarii sale la Viena s-a facut sub presedintia lui George Pop, Ioan Ratiu fiind bolnav. Memoriul a fost prezentat împaratului de la Viena de catre o delegatie de 300 de români în anul 1892. Acest moment ramâne cel mai important din întreaga istorie a Transilvaniei din perioada 1848-1918. Memorandumul românilor transilvaneni constituie o adevarata sinteza a gândirii si actiunii politice nationale românesti. În acelasi timp, el este un document fundamental al istoriei Partidului National Român.
La prezentarea Memorandului, redactat de catre avocatul salajean Iuliu Coroianu au participat 48 de salajeni, care au mers la Viena, în frunte cu George Pop de Basesti.

rn

Procesul politic de la Cluj si închisoarea

rn

În timpul simulacrului de proces ce a urmat, George Pop a avut o atitudine demna, respingând toate acuzatiile si declarându-se solidar cu tovarasii sai de crez politic. S-a declarat lovit în demnitate de faptul ca a primit numai un an de închisoare, în timp ce altii au primit între 2 si 5 ani. A executat în întregime aceasta pedeapsa, la Vacz. În timpul executarii detentiei a primit numeroase scrisori de încurajare de la fruntasii politici salajeni, prin prietenul si colaboratorul sau apropiat Alimpiu Barboloviciu, vicarul Silvaniei. George Pop raspunde printr-o miscatoare scrisoare pe care o adreseaza tuturor fruntasilor miscarii cultural-nationale salajene.

rn

Presedinte al Partidului National Român

rn

Pe data de 7 decembrie 1902, presedintele P.N.R, Ioan Ratiu era înmormântat „pentru odihna de veci” la biserica româna unita din Sibiu. Momentul cel mai înaltator al ceremoniei funerare l-a constituit „fagaduinta solemna” a lui George Pop de Basesti, facuta la mormântul marelui disparut si anume acea „de a nu lasa steagul din mâna, pâna la izbânda finala”. Prin moartea lui Ioan Ratiu, George Pop i-a succcedat în functia de presedinte al Partidului National Român, functie pe care o va îndeplini pâna la moartea sa, survenita la 23 februarie 1919.
Pe data de 10 ianuarie 1905, George Pop convoaca si prezideaza Conferinta nationala de la Sibiu care, „prin noua tactica politica ce adopta, semnaleaza o mare cotitura istorica, în desvoltarea politicei românesti”.
Cu toate piedicile, coruptia si teroarea instaurata de catre guvernul maghiar, românii au izbutit la alegerile parlamentare din anul 1905 sa trimita 8 deputati, din cei 24 care au candidat, în parlamentul de la Pesta.
În judetul Salaj, candidatul românilor a fost chiar presedintele P.N.R., George Pop de Basesti. Românii candideaza aici doar în traditionalul cerc electoral al Cehului. Ziarul simleuan „Gazeta de Duminica” anunta ca „badea George” îsi începuse campania electorala înca de pe data de 5 ianuarie cu o întrunire a electoratului la Basesti. La aceasta adunare a participat „poporul român din întreg cercul alegator în frunte cu preotii”. În momentul aparitiei lui George Pop, „întreg norodul a erupt în strigate: Sa traiasca deputatul nostru”. În cuvântarea sa, George Pop a informat electoratul asupra motivelor care l-au facut sa reintre în luptele parlamentare.
Alegerile din circumscriptia electorala a Cehului a avut loc pe data de 26 ianuarie 1905. Candidatul român George Pop si cel liberal maghiar, baronul Bornemisza Elemer, au ajuns la balotaj. Se fixeaza noi alegeri pentru data de 16 februarie. George Pop de Basesti a fost înfrânt datorita violentelor extreme, soldate si cu morti, el însusi fiind ranit. La fel s-a întâmplat si în timpul campaniei electorale din anul 1906.

rn

Testamentul

rn

În anul 1914 a început cea mai mare conflagratie pe care o cunoscuse omenirea pâna atunci, Primul Razboi Mondial. În aceste împrejurari vitrege si aflându-se la o vârsta înaintata, George Pop de Basesti se hotaraste sa-si scrie testamentul. Astfel, pe data de 11 noiembrie 1914, împreuna cu fiica sa, Elena, se prezinta în fata notarului din Dej, Otto Schilling si a canonicului de Blaj, Iosif Hossu.
Prin acest testament el doneaza, împreuna cu fiica sa, averea sa agonisita cu truda o viata întreaga, Capitlului mitropolitan din Blaj, „spre marirea atotputernicului Dumnezeu si în favorul desvoltarii culturale a poporului român”. Pentru atingerea acestui nobil scop se prevedea înfiintarea unei scoli poporale agricole, burse pentru studenti si elevi, înfiintarea altor institutii culturale românesti, îngrijirea bisericii si a scolii românesti din Basesti si camin pentru cei care se vor distinge în domeniul literaturii si educatiei. Averea sa a fost evaluata la peste 4 milioane de coroane.

rn

Presedinte al Adunarii Nationale de la Alba Iulia si al parlamentului provizoriu al Transilvaniei

rn

În anul 1918, pe data de 1 august, George Pop de Basesti, presedintele P.N.R împlinea venerabila vârsta de 83 de ani. Cu câteva zile înainte, finul si bunul sau prieten, Andrei Cosma, care i-a stat tot timpul alaturi în luptele duse pe tarâm national, a trecut la cele vesnice, nemaiapucând sa vada cu ochii realizarea idealului pentru care ei luptasera o viata întreaga, ideal realizat prin unirea Transilvaniei cu România. Astfel, putem afirma faptul ca George Pop de Basesti a fost privilegiat de soarta si, dupa cum el însusi a afirmat dupa ce a vazut cu ochii sai împlinirea visului de veacuri a românilor, putea sa moara linistit, la fel ca înteleptul Simion din Biblie. Ajuns la Alba Iulia, Cetatea neamului românesc, în ziua dinaintea adunarii, pe timp de iarna si ger, el a fost întrebat de catre calugarul Leon I. Manu: „Pentru numele lui Dumnezeu, Bade George dar cum te-ai încumetat sa faci o calatorie asa de lunga si obositoare pe o vreme ca asta?”. George Pop de Basesti îi raspunde cu urmatoarele cuvinte memorabile: „Cum sa n-o fac nepoate când dupa ziua asta, astept de optzeci de ani? Am venit, chiar si daca aceasta cale m-ar costa vieata, caci de acum pentru mine nu mai ramâne alta decât sa zic si eu ca dreptul Simion din Scriptura: Acum slobozeste, Doamne, pe robul tau în pace”
Asadar, George Pop de Basesti si-a riscat chiar si viata pentru a participa la Adunare Nationala de la Alba Iulia si s-a urcat în „trenul unirii”, care venea dinspre Satmar. La loc de cinste, în mijlocul delegatiei salajene se gasea venerabilul presedinte al Partidului National Român, George Pop de Basesti, pazit cu strasnicie de Garda Nationala Româna din satul sau natal.
La Alba Iulia primeste vizita lui Iuliu Maniu, care se bucura de prezenta lui George Pop la Alba Iulia, spunând ca el este singurul în masura sa tina în frâu situatia si sa faca ordine. Prezenta lui ca presedinte al Marii Adunari a taiat toate rivalitatile si a asigurat adunarii un cadru solemn si impunator.
Lucrarile propriu-zise ale Marii Adunari Nationale au fost deschise de catre George Pop de Basesti, care a rostit o scurta, dar miscatoare cuvântare. El subliniaza ca adunarea tuturor românilor din Transilvania era menita sa zdrobeasca robia trecutului, tocmai pe pamântul stropit cu sângele martirilor Horea si Closca si sa împlineasca marele vis al lui Mihai Viteazul: „unirea tuturor celor de o limba si de o lege, într-un singur si nedespartit Stat Românesc”. Evoca anul 1848, când au fost zdrobite lanturile iobagiei trupesti, dar poporul român din Transilvania a ramas încatusat în continuare în lanturile iobagiei sufletesti, mult mai dureroasa, deoarece românii nu aveau dreptul la limba si cultura lor proprie. Acum sosise, în sfârsit, momentul eliberarii din lanturile acestei robii. Venerabilul luptator îi sfatuia pe cei prezenti sa se lase patrunsi de fiorii evenimentului unic în istoria românilor: „Lasati-va patrunsi, fratilor, de fiorii sfinti ai acestui stralucit praznic national si în cea mai deplina si frateasca armonie sa cladim temeliile fericirii noastre viitoare. Dumnezeu sa binecuvânteze sfatul nostru si lucrarile noastre!”.
Din nefericire, tot timpul calatoriei la întoarcerea spre casa a fost un ger cumplit, în special în seara când venerabilul George Pop si delegatia care îl însotea au ajuns la Basesti. Atunci a racit, raceala care peste numai doua luni avea sa-l duca în mormânt. În dimineata zilei de Dumineca, 23 februarie 1919, el trece la cele vesnice. Desi se cuvenea sa fie înmormântat cu onoruri nationale si sa fie condus pe ultimul drum de întreg neamul românesc în slujba caruia si-a pus întreaga sa viata, acesta nu a fost posibil, deoarece Basestiul se afla, înca, în zona liniei demarcationale. Este înmormântat pe data de 26 februarie, sub ploaia de gloante a hoardelor bolsevice ale lui Bela Kun. Pâna la biserica, sicriul marelui disparut a fost escortat de catre 16 ostasi si 2 plutonieri ai armatei române, care ajunsesera deja la Basesti si care au aparat cu trupurile lor pe „mortul neamului”, în drum spre mormânt.
În concluzie, se poate afirma ca George Pop de Basesti a reprezentat, dupa Revolutia de la 1849 si pâna la Unirea din anul 1918, figura cea mai proeminenta a intelectualitatii laice nu numai din Salaj, ci din întreg nord-vestul tarii.

rn

 

Post Views: 159