Redacția
Socul este un arbust, sau mic arbore cu inălţime pană la cinci metri. Trunchiul şi ramurile bătrane sunt acoperite cu o scoarţă cenuşie, iar ramurile tinere sunt verzi. Tulpina are măduvă abundentă. Florile mici, albe sau slab gălbui sunt grupate in inflorescenţe umbreliforme.
Socul creşte prin sate, pe langă case şi garduri, prin pădurile de deal şi campie, in luminişuri sau la marginea pădurilor. Se intalneşte din zona de deali campie pană in partea inferioară a munţilor. Infloreşte la inceputul lunii iunie.
Recoltarea socului
In scopuri medicinale se utilizează florile recoltate la inceputul infloririi, cand 75 la sută din flori sunt inflorite. Recoltarea se face pe timp frumos, după ce se ridică roua tăind cu foarfeca sau cuţitul intreaga inflorescenţă imediat sub locul de ramificare. Inflorescenţele recoltate se pun la uscare la soare puternic, care le păstrează culoarea alb crem, cu florile in sus, intr-un singur strat, pe rame accoperite cu hartie.
Intrebuinţări
In gripă, in răceală, bronşită, contra tuse şi in general in afecţiunile aparatului respirator. Prin diureza pe care o produce se recomandă in reumatism, boli de rinichi şi de vezică. Ceaiul de flori se soc măreşte cantitatea de lapte la femeile care alăptează. Avand proprietăţi laxative şi ajutand la eliminarea apei din ţesuturi, se foloseşte ca medicament natural in obezitate. Pentru aceleaşi motive se recomandă şi in constipaţie. Extern sub formă de băi sau cataplasme este indicat in furunculoze , abscese,arsuri, avand proprietatea de a fluidiza puroiul, se a calma durerile, făcand să dea inapoi umflătura. Sub formă de băi fierbinţi se utilizează contra reumatismului.
Acţiune farmacologică
Sudorifică (provoacă transpiraţie abundentă), ajutand la scăderea temperaturii. Florile de soc au de asemenea proprietăţi diuretice, laxative şi galactogoge. Sub formă de extract slab alcoolic au proprietăţi antinevralgice.
Preparare şi utilizare
Sub formă de infuzie, două linguriţe de flori la 250 mililitri de apă clocotită, se beau trei ceaiuri călduţe pe zi. Ca laxativ: infuzie una-două linguriţe la 200 mililitri de apă clocotită. Se ia seara la culcare. Extern; infuzie, cantitatea de flori se dublează. Contraindicaţii; nu se utilizează florile proaspete, aplicate ca atare pe piele sau pe mucoase produc eriteme (roşeaţa pielii).
