Prostia si lacomia se platesc. Au pretul lor. Si asta ma doare pentru ca va fi iarasi prea tarziu pentru o generatie care a avut parte numai de amaraciune. De o buna bucata de vreme nu mai inteleg de ce intr-o tara eminamente agrara pana mai ieri, oamenii au cam dat cinstea pe rusine lasand campia si dealul de izbeliste, prefacandu-se din gospodari de isprava in cersetori pe la portile cui se indura. Desi europeni prin nastere si vocatie m-a durut acum trei ani cand am auzit ca am fost acceptati ca rude mai sarace in familia Uniunii Europene. Ai crede asadar ca dupa bunele traditii romanesti ne-am legat frati de cruce cu concetatenii nostri europeni pentru a trece mai lesne peste vremuiala unor vremuri nu tocmai senine. Optimismul, pentru moment, s-a prefacut i n indoiala. Faci ce ti se spune si ce ti se cere. Cotele impuse de fratii nostri in anumite sectoare de productie imi amintesc de incercarile de mai demult a fratilor sovietici de a aplica celebrul plan „Valev”. Prin urmare, in pofida asigurarilor ca nu vom apela la imprumuturi, si inca la unele cu consecinte nebanuite, am amanetat tara in contul garantiilor ce vor urma. Exemplul trist al Greciei ar fi trebuit sa ne dea de gandit. Ce va fi vom vedea! Numai ca suntem in plina campanie agricola si randuielile economice sunt vraiste. Subventiile raman o gogorita, iar fermierii pacalitii unei politici falimentare. La noi pentru agricultura nu sunt bani, insa pentru importuri agro-alimentare se gasesc miliarde de euro. Si asta e limpede, pentru ca fratii nostri europeni ne dau cu o mana si ne iau cu doua. Cum spuneam, prostia si lacomia au pretul lor. Mai devreme sau mai tarziu el trebuie platit.

Post Views: 69