Fenomenul spectaculos de la Lourdes: minuni mari și minuni mici

Dragi cititori, ce sunt minunile? Cum știm să facem diferența între cele autentice și cele neautentice?

Minunile sunt acele întâmplări supranaturale care se ridică deasupra sferei omului și depășesc legile firii. Cuvântul ”minune” provine din limba latină și este înrudit cu mirarea. Întotdeauna minunea implică mirare.

”Minunea face parte din viața reală”, ne lămurește Nicolae Steinhardt, ”ea este o componentă a lumii”, în timp ce Goethe afirma că ”minunea este copilul cel mai drag al credinței”. ”Ar fi trebuit să nu fiu creștin, dacă n-ar fi fost minunile”, spunea sfântul Augustin, în timp ce Blaise Pascal scria în ”Cugetări” despre importanța capitală a minunilor și despre faptul că noi nu recunoaștem adevăratele minuni, din lipsă de iubire.

Este important ca minunile să ajungă motiv de reflecție pentru om… pe calea aceasta, dacă suntem onești și le documentăm în adâncime, ajungem să ne întâlnim cu Dumnezeu.

Dragilor, există minuni mici, de fiecare zi, atât de spectaculoase, în felul lor, acelea care apar atunci când ne raportăm cu iubire la cei care nu ne iubesc, când îi iertăm pe cei care nu ne iartă, când refuzăm răul și alegem binele, când nu ținem registrul greșelilor celorlalți, ci căutăm să îndreptăm bârna din ochii noștri, când știm să participăm cu inima la durerea celuilalt, când luptăm să ne prețuim valorile și demnitatea…și există minuni mari, intervenții divine în istorie care schimbă decisiv cursul unor evenimente concrete, sau chiar al vieții noastre: întâlniri de referință cu Dumnezeu!

Una dintre acestea s-a întâmplat la Lourdes, în Franța, la data de 11 februarie 1858, când Fecioara Maria s-a revelat în mai multe rânduri, lângă grota Massabielle, de lângă pârâul Gave, Berdanettei Soubirous, o tânără plăpândă în vârstă de numai 14 ani.

Povestea a creat multă rumoare în oraș, în presa acelor vremuri, cât si mult scepticism din partea Bisericii și a autorităților locale dar, după o serie de investigații amănunțite, reprezentanții Bisericii Catolice au confirmat autenticitatea viziunilor, iar rugămintea tinerei (primită la cererea Fecioarei Maria) de a se construi o capelă lângă grota aparițiilor a fost ascultată.

Fapte minunate, vindecări miraculoase, transformări sufleteşti neaşteptate, toate verificate cu atenţie, nu numai de clerici, ci şi de o comisie medicală formată din 30 de persoane, dovedeau că în acel loc, Dumnezeu, prin mijlocirea Fecioarei Maria, îşi arăta compasiunea şi puterea într-un mod deosebit.

Sanctuarul Maicii Domnului de la Lourdes a devenit un important loc de pelerinaj creștin, unde și astăzi, după mai bine de o sută de ani, mulţimi nenumărate se îndreaptă spre apa firavului izvor care a țâșnit din grotă chiar în perioada aparițiilor, pentru a experimenta „minunea Lourdes-ului”: bucuria împăcării cu viaţa, cu oamenii și cu Dumnezeu, prin Iisus Christos.

După ce, începând din anul 1909, trupul Bernadettei Soubirous a fost exhumat în mai multe rânduri pentru a fi cercetat, s-a constatat că acesta era nedescompus, iar această decoperire a fost considerată unul dintre multele miracole care ofereau girul autenticității fenomenului Lourdes.

Aparițiile Fecioarei Maria de la Lourdes, cât și sfatul imperativ al convertirii și al rugăciunii, pe care Fecioara le-a transmis Bernadetei Soubirous ca și mesaj pentru umanitate, continuă să răsune și astăzi în lume, chemându-ne stringent la o schimbare fundamentală a vieții.

Dragilor, să învățăm să trăim minunatul în fiecare zi, în lucrurile simple, firești, în spatele cărora se ascunde, de fapt, extraordinarul…dar să nu fim ignoranți și superficiali cu privire la aceste evenimente spirituale de o asemenea forță, care depășesc limitele științei și care vin în întâmpinarea noastră pentru a ne convinge trup și suflet asupra învățăturii creștine.