Facaturi

Cand am intrat in Uniunea Europeana, asta prin 2007, si cand am ales sa ne aliniem dupa reguli comune, sa cotizam la bugetul uniunii si sa ne deschidem granitele, am facut-o cu buna credinta. In domeniul agriculturii eram constienti ca va fi o concurenta grea cu produsele agricole occidentale, beneficiare ale unor subventii consistente. Pe de alta parte, aveam increderea ca potentialul nostru agricol si un efort de eficientizare a companiior romanesti sub presiunea competitiei intercomunitare ne vor fi permis candva sa scoatem capul la suprafata si sa atacam la randul nostru pietile ofertante ale UE. N-a fost sa fie asa. Totdeauna s-a gasit cineva sa ne dea cu tifla. Nu este ragaz ca societatile din domeniul zootehnic sa puna piatra pe piatra pentru a se dezvolta, ca numaidecat toate bolile lumii par a se abate supra animalelor din fermele romanesti. Cel putin teoretic. Ultimul episod cu puii care ar fi infestati cu salmonela a fost ca o unda de soc trimisa catre tot sectorul. Cu niste ani in urma, alte oratanii cica aveau gripa aviara, curcanii ar fi fost indopati cu antibiotice, laptele trebuie sa aiba aflatoxina, porcii nu pot fi altfel decat cu pesta, iar vacile sunt bune, doar ca au carne de…cal. Defaimarea productiei noastre zootehnice peste hotare se reia periodic, avand aceeasi putere, desi totdeauna nu s-a confirmat nimic, iar de multe ori am aflat ca era vorba pur si simplu de facaturi. De ce autoritatile permit periodic asemenea inscenari, de ce cooperam cu totii madiatic la isterii care niciodata nu sunt validate de realitate? Raspunsurile trebuie gasite imediat, ca si mijloacele pentru a contracara aceste atentate care au devenit obisnuinta, dar care au consecinte devastatoare din punct de vedere economic.