Din mănunchiul de materiale didactice pregătite de Fr. Daniel Ciobanu într-o colecție de exemple concrete, am cules o istorisire în care Mahathma Ghandi și un misionar mergeau împreună spre biserică în timpul unei vizite în orașul de misiune Mariauhi, ce se găsește în Africa de Sud. Ghandi s-a oprit în fața crucifixului, s-a plecat cu respect și a zăbovit așa câteva clipe în fața crucii. Apoi s-a întors către misionar și i-a șoptit:” Suferința acceptată cu răbdare ne va mântui pe noi, indienii, europenii, africanii. Crucea dumneavoastră, părinte, predică un mare adevăr pentru întreaga lume!”

Dragi cititori, în trendul actual modern ne este prezentat ca ideal un succes ușor, o carieră rapidă, o sexualitate fără responsabilități și o existență centrată pe afirmarea de sine. O cultură răspândită a efemerului acordă credit maxim la ceea ce place și e frumos și vrea să convingă că pentru a fi fericiți este necesară înlăturarea suferinței și a efortului.

Mântuitorul Iisus Christos ne spune clar: ”Cel care va voi să-și salveze viața o va pierde, dar cel care își va pierde viața pentru mine o va salva”. El nu ne amăgește, asemeni rețetarelor lumii secularizate care sunt prescripții toxice, El ne spune deslușit: ”Ce-i foloseste omului să câștige lumea întreagă, dacă se pierde și se distruge pe sine însuși?”

Cu adevărul acestor cuvinte, care par dure, dar conferă pace și speranță, Christos ne dezvăluie secretul vieții autentice.

Într-o lume atât de grăbită, semnul crucii este adesea făcut pe fugă, devenind deseori un zig zag amețitor, de nerecunoscut. Să ne reamintim ce mărturie dăm când facem acest semn. Ce înseamnă pentru noi sau, mai bine spus, înseamnă ceva? Ne invită la asumare, la responsabilitate, la meditație?

Vă invit să reflectăm împreună!

Post Views: 51