Elisabeta Bathory – femeia vampir din Simleu Silvaniei

Ucigasi cu sânge rece, domnitori, haiduci, contese sau calai au ramas în istorie, de-a lungul timpului, ca figuri de o cruzime rar întâlnita. Una dintre cele mai crude femei din lume se trage chiar din judetul Salaj. Este vorba despre contesa Elisabeta Bathory, despre care se spune ca a fost o femeie foarte frumoasa, însa cronicile vremii consemneaza ca prin vene îi curgea rautate în loc de sânge.

Contesa Elisabeta Bathory a trait intre anii 1560 – 1614 si este considerata unul dintre cei mai sangerosi criminali în serie din istorie. S-a spus despre ea ca s-ar fi scaldat în sange de virgine, pe care tot ea le ucidea. Numarul victimelor ar fi în jur de 600, fara a exista însa dovezi solide, conform unui reportaj al revistei Historia. Contesa are origini din Ardeal dinspre mama sa, Ana Bathory, fiica lui Stefan Bathory de Simleu si sora lui Stefan Bathory, rege al Poloniei si Lituaniei din 1571, care aveau resedinta la Simleu Silvaniei.
Contesa maghiara cu origini salajene este consemnata în Cartea Recordurilor ca si campioana crimelor. A omorât sute de fecioare pentru a se îmbaia în sângele lor. La vârsta de 15 ani, Elisabeta Bathory este maritata, în urma unui aranjament dintre cele doua familii, cu contele Ferenc Nadasdy, un celebru militar, extrem de crud în razboaiele cu turcii si purtând apelativul de Cavalerul Negru.
Despre Elisabeta Bathory se spune ca a fost o femeie foarte frumoasa, cu pielea alba ca laptele si parul negru ca abanosul. Era, însa, obsedata de propria imagine, iar în jurul vârstei de 40 de ani, odata cu aparitia primelor semne de îmbatrânire, a devenit din ce în ce mai invidioasa pe frumusetea tinerelor care serveau la curte si se aflau astfel în preajma sa în fiecare clipa. Astfel, orice greseala din partea vreunei servitoare nu facea decât sa duca la o pedeapsa fara nicio urma de mila.
Un portret o prezinta cu o figura diafana, încadrata de parul negru strâns într-un coc, cu o privire linistitoare si un trup delicat, o imagine clasica a unei elegante femei pozând foarte dreapta unui pictor din secolul al XVI-lea. S-ar putea spune, o frumusete a diavolului.
Contesa era o femeie cultivata, cunoscuta drept o buna mama de familie si un excelent administrator al mosiilor. Legatura dintre cele doua laturi ale personalitatii sale ramâne si astazi un mister.
Înclinatiile sadice si le satisfacea batându-si si torturându-si supusii, cu ajutorul unor complici, intrati si ei în istorie si în literatura: piticul Ficzko, dadaca Ilona, servitoarea Dorko si spalatoreasa Katalin. Acestia trebuiau sa descopere victimele în tinutul din jur si sa le atraga în castel.
Povestea sangelui nemuritor
Zvonuri despre atrocitatile comise, dar si despre numerosii amanti si depre spaima ei de batrânete au început sa circule destul de devreme. S-a spus ca seria de asasinate a început din cauza unei simple întâmplari. Lovindu-si slujnica într-o zi, acesteia i-a sângerat nasul. Contesa a descoperit cu uimire ca, pe mâna pe care se scursese sângele fetei, pielea a devenit imediat supla si tânara. Si-a trecut mâna peste fata si ridurile au disparut si ele. A început atunci sa se scalde în sângele tinerelor omorâte pentru a-si pastra tineretea.
Zvonurile au ajuns la curtea împaratului Mathias, care, în 1610, a ordonat o ancheta. Înca înainte de începerea acesteia, fiul contesei, Pal, a aranjat cu ministrul de Justitie ca mama lui sa nu fie judecata public. Era de neconceput ca una dintre familiile cele mai influente ale imperiului sa devina obiectul unui proces. Contesa va fi pusa în imposibilitatea de a mai ucide, dar nu-si va parasi castelul.
S-au strâns în cursul anchetei peste 300 de marturii, multe sub tortura, privind crimele sale. O servitoare a pretins ca Elisabeta Bathory ar fi scris într-un caiet, care nu s-a gasit niciodata, numele a peste 600 de victime. Contesa a fost închisa într-o camera zidita din castel, singura legatura cu exteriorul fiind o fanta prin care paznicii îi dadeau mâncare. stop_coloana
La 30 decembrie 1610, o parte din crimele ei au fost descoperite. O fata moarta a fost gasita în camera principala a hotelului unde Elisabeta Bathory locuia, iar în pivnita s-au gasit alte câteva fete în viata. Lânga castel, varul Elisabetei, contele György Thurzo, alaturi de autoritati, au exhumat circa 50 de cadavre de fete, conform Historia. Contesa a murit la 54 de ani, la 31 iulie 1614, în singuratate, timp de trei ani fiind închisa în camera ei de tortura.
Legendele despre femeia vampir
În secolele urmatoare, legendele legate de ea s-au amplificat. S-a spus ca era bisexuala, ca a avut un amant vampir, povestea inspirând peste timp generatii de satanisti, dar si grupuri de heavy metal.
Pentru prima data, legenda bailor în sânge a aparut în 1729, în “Tragica historia”, prima carte consacrata lui Bathory, semnata de eruditul iezuit László Turóczi. Istoricii moderni, ca Radu Florescu si Raymond T. McNally, au considerat ca ea se datora ideilor stereotipe ale vremii privind rolul social al femeii si incapacitatea acesteia de a fi violenta gratuit. La începutul secolului al XIX-lea a predominat teza placerii sadice. În 1817 au fost publicate pentru prima data actele anchetei din secolul al XVII-lea, care au dovedit ca baile de sânge erau numai o legenda. Ea a ramas însa în imaginarul popular, iar caracterul senzational si macabru a impus-o ca sursa de inspiratie.