O persoana draga inimii mele, caruia i s-a facut un repros nedrept si nemeritat, m-a provocat: ,,Parinte, am sa va rog, cu tot respectul, sa vorbiti la o inmorminate despre egoismI. N-am facut-o pina astazi, dar s-a ivit acum ocazia, la duminica in care se citeste parabola cu bogatul caruia i-a rodit tarina(Luca 12,16-21). N-am sa caut definitii in dictionare, ci voi lua cuvintele unui stralucit profesor de teologie: ,,Egoismul se defineste ca o preocupare exagerata pentru interesele personale si de nesocotire totala a intereselor altora, sau ale colectivitatiiI. El este opusul altruismului inteles ca o ,,dispozitie sufleteasca de a actiona dezinteresat in favoarea altoraI. Egoistul este acea persoana care-si traieste viata in cadrul strimt al intereselor personale si nu cunoaste jertfa pentru o cauza superioara, pentru binele altora, pentru binele obstesc. Pentru egoist, centrul de gravitate este ,, eul sauI, persoana sa proprie, socotita ca cel mai scump idol, caruia ii sacrifica totul, pe Dumnezeu si pe oameni. In cuprinsul parabolei, am auzit accentuindu-se: roadele mele, jitnitele mele, bunatatile mele…(Luca 12,17-18). Dorinta de a-si construi hambare cit mai mari, de odihna, de mincare, bautura si ospete pentru sufletul sau, formeaza stilul de viata al bogatului, care nu vrea sa stie de nimeni si de nimic ci, de ale sale si numai ale sale. Egoismul dar si altruismul, nu ramin numai stari sufletesti interne, ci ele sunt si tendinte pe baza carora se stabilesc relatiile intreolalta. Altruismul, ca fruct al dragostei, creaza si determina relatii pozitive de natura morala si sociala: creaza cu alte cuvinte relatia ,,om pentru omI sau ,,omul in slujba omuluiI, ceea ce inseamna apropiere, comuniune intre oameni. Aceasta forma de daruire jertfelnica pentru binele semenilor este socotita ca suprema dovada de traire crestina, care urmeaza pe Hristos, care ,, si-a pus sufletul pentru noiI(I Ioan, 3,16). Egoismul, din contra, desfintind dragostea dintre oameni, creaza si determina relatii negative: relatia de indiferenta-om pe linga om, sau chiar de dusmanie-om contra om, ceea ce inseamna distanta, respingere si dezbinare intre oameni; creaza intre oameni ziduri de ghiata fara usi si prapastii fara punti, astfel incit ei traiesc intre ziduri si prapastii. Privit din aceasta perspectiva, egoismul ramine un permanenet izvor de conflicte sociale. Pentru acestea si multe alte rele- roade ale egoismului- Mintuitorul a osindit egoismul, pentru ca ,,El n-a cautat niciodata voia SaI(Ioan 5,30), ,,S-a pogorit din cer nu ca sa faca voia SaI si niciodata ,,n-a cautat a Sa placereI(Romani 15,3). Avind grave repercursiuni asupra vietii sociale si morale, egoismul este condamnat si de Sf. Ap. Pavel, care zice:,, Sa nu cautam placerea noastraI(Romani 15,1) si nimeni dintre noi ,,sa nu caute de ale sale si pe ale sale, ci fiecare pe ale aproapelui si pe ale altuiaI(I Corint. 1,24 si Filipeni 2,4), in asa fel ca ,,fiind membrii unul altuiaI(Efeseni 4,25), plini de iubire ,,sa purtam sarcinile unii altoraI(Galateni 6,21). Numai punind in lucrare iubirea pentru semenii nostri ne aratam superioritatea noastra, fiindca ,,ne asemanam cu Dumnezeu, Care este iubireI(I Ioan 4,8). In anul 1912 noua si uriasa nava oceanica Titanic, s-a izbit de un bloc de ghiata, in voiajul ei inaugural si s-a scufundat cu sute de vieti omenesti. In urma acestei tragedii, intr-un ziar au aparut doua fotografii. Una continea o imagine a vaporului, izbindu-se de blocul de ghiata si farimitindu-se ca o coaja de ou. Dedesupt era scris:,, Slabiciunea omului, suprematia naturiiI. Celalalt desen il reprezenta pe unul dintre pasageri, W. T. Stead, pasind inapoi in nava care se scufunda, spre a oferi locul sau in ultima barca de salvare unei femei cu un copil. Sub acea imagine, se aflau scrise cuvintele: ,,Slabiciunea naturii, suprematia omuluiI. Strasnica lectie!

Post Views: 51