Au mai ramas doua saptamani pana la inceputul noului an scolar. Inca un an scolar pe multe dureri vechi ce nu se lasa duse din bancile scolilor. Educatia e domeniul in care s-au succedat dupa 1990 cel mai mare numar de ministri. Fiecare incerca cu o reforma, cu un experiment, cu o inovatie, cu o falsa aliniere la normele europene, iar din toate aceste incercari a iesit un haos total. Exemplele sunt atat de multe incat s-ar putea umple cateva caiete. Si-n anul acesta ca in alti ani, exista o intarziere impardonabila a tiparirii de manuale. Pentru elevii care n-au manuale, spune Liviu Pop, ministrul Educatiei, profesorii sunt pregatiti sa predea in primele opt saptamani de la reluarea cursurilor dupa un „ghid care va ingloba toate materiile la care nu exista manual”. Ba atat de riguros pare sa fie mai marele Educatiei incat anuntand solutia de rezerva – cum a numit noua bataie de joc la adresa elevilor, a profesorilor, a parintilor – pe care chipurile ar fi gasit-o, a tinut sa precizeze ca respectivul ghid minune va avea 296 de pagini si va ajunge in scoli fix pana la 8 septembrie. Dar nici o vorbulita nu a scos Liviu Pop, despre vreo vinovatie care sa-l priveasca, despre propria incompetenta in a pune capat unei traditii inacceptabile, care dupa 1990 a dus scola romaneasca intr-o permanenta stare de reforma cu rezultate dezastruoase in loc de stabilitate si performanta. O scoala pe care fiecare nou ministru a promis sa o aduca la linia de plutire, dar de fapt a scufundat-o si mai mult. Si asa ramane scufundata in mocirla neputintei si a nepriceperii.

Post Views: 80