Soarta Educaţiei este din nou pecetluită de scandaluri şi interese politice. Proiectul de lege prin care se vrea refor-marea sistemului de invăţămant romanesc a fost din nou tras pe margine. Guvernul a luat a doua oară in braţe Legea Educaţiei, insă Curtea Constituţională a dat un nou „veto”. Cu toate astea, cei aflaţi la guvernare işi continuă elogiul despre faptele bune ale unui premier care se dă specialist in drept constituţional, numai că nu le prea nimereşte cu legile, şi ale unui ministru al educaţiei care ţine cu dinţii de postul său, pentru că, bunăoară, domnia sa vrea să ducă pană la capăt reformarea şi modernizarea invăţă-mantului. Mai bine spus, vrea să rămană in istorie ca ministrul care a semnat pe o lege care nu-i aparţine. Cu bune, cu rele, proiectul de lege a educaţiei naţionale este rodul muncii de ani buni a specialiştilor din sistem. Meritele pentru aşa-zisa reformare a educaţiei pot fi legate, in principiu, de două nume colorate politic diferit: Ecaterina Andronescu (PSD), fost ministru al invăţămantului, şi Mircea Miclea, preşedintele comisiei prezidenţiale de invăţămant şi fost ministru al educaţiei. La ele se adaugă mormane-le de propuneri venite din partea actorilor principali din invăţămant: profe-sorii, elevii, părinţii. Singurele merite pe care le poate avea un ministru căruia ii şopteşte dis-cursul secretarul de stat este de a şti să dea „copy/paste” şi de a-şi scrie numele pe un produs ce nu-i apaţine. „Demisia” este cel mai onorant act pe care ar putea să-l facă domnia sa, ca urmare a modului in care a ajuns să i se citească pe faţă incompetenţa.

Post Views: 60