Ecaterina de Siena – de la femeia săracă și neînvățată, la geniu al spiritualității în istoria omenirii

Istoria omenirii și a Bisericii cunoaşte apariţia unor genii, persoane înzestrate cu daruri extraordinare, care au intervenit în diferite domenii de activitate şi au adus schimbări profunde: Sfânta Ecaterina de Siena, eroina care ne este propusă astăzi în calendarul latin, a fost un astfel de geniu în viaţa spirituală şi în istoria Bisericii.

Ea s-a născut în orașul Siena, în anul 1347, și a dovedit încă din copilărie o cunoaștere prematură a realităţilor şi primejdiilor vieţii. Devenind călugăriță într-o perioadă istorică în care orașul Siena era adesea câmpul de luptă între diferite familii sau diferite grupări politice, Ecaterina, alături de un grup de femei inimoase, a ieșit în stradă și s-a pornit la lucru.

Ea a organizat ajutorarea celor sinistrați și săraci, a intrat în spitale și a îndeplinit munci care erau rezervate numai bărbaților, s-a ocupat de reeducarea fetelor decăzute, a evacutat răniții din învălmășala luptelor de pe stradă și s-a apropiat de muribunzi, pregătindu-i pentru moarte, i-a consolat pe condamnații la moarte aflați în închisori, ajutându-i să-și schimbe viața în bine, a înfruntat mulțimea agitată, luând apărarea evreilor și a copiilor nelegitimi în care se arunca cu pietre. Eroismul Ecaterinei a ajuns la culme în timpul ciumei din anul 1374, când a refuzat să părăsească orașul și, alături de alte douăzeci și șapte de femei i-a îngrijit pe bolnavi, a cărat în spate trupurile celor morți și s-a îngrijit de îngroparea lor.

Într-o perioadă în care Italia căzuse pradă unor războaie fratricide, Ecaterina, neștiind să scrie, a dictat zeci de scrisori reprezentanților Bisericii, regilor și condotierilor, încurajându-i cu fermitate să ia măsuri pentru a face binele. Scrisorile, rămase în tezaurul Bisericii, erau pline de realism, credință și înțelepciune.

Ecaterina a murit la data de 29 aprilie 1380, lăsând în urmă un izvor de lumină, încurajare și speranță.

Dragi cititori, cum e cu putință să găsești atâta înțelepciune, atâta noblețe și eroism într-o femeie săracă și needucată? Cum să-ți explici doza aceasta de super eroism decât prin argumentul metafizic? Apostolul Pavel spunea că ”Dumnezeu a ales cele slabe ale lumii pentru a le face de rușine pe cele tari”, pentru ca noi să vedem cu claritate că sursa oricărei calități sau cunoașteri este El și nu omul, cel pe care ideologiile materialiste vor să-l deifice. Fie ca viața Sfintei Ecaterina să ne lămurească în acest sens!