Inca este vara, inca este vacanta si te intrebi:unde imi pot gasi un strop de liniste, soare, apa si locuri pe care nu le-am mai vazut? In tara. E minunat, e aproape, e a noastra, e frumoasa, poate mai frumoasa decat multe altele prin care ne-a oferit natura de milenii. Dar unde? Mai peste tot, pe langa frumusetile natu-rale sau pana la ele, sa ajungi este o adevarata aventura; drumuri desfundate, localitati pe traseu bagate-n bezna, taramuri parasite. Mi-a fost dat sa cutreier tara si o parte din Europa, asemenea multor semeni de-ai mei. Dar oricat de bine ai gasi pe unde umbli, parca nicaieri nu-i mai bine decat acasa. Fara indoiala nu spun o noutate. Putini sunt cei care se rup de bastina pentru totdeauna. De ce o fac? Nu-i treaba mea. Fiecare trebuie sa aiba un motiv si, pe deasupra, puterea de a o face. Te duci, impins de nevoi si de dorinta de a vedea ce mai e si pe la altii si revii. La intoarcere te intrebi de unde ai plecat si unde ai revenit. Ai plecat de acasa, unde ti-e cel mai drag si te-ai intors parca intr-o alta lume. Dupa ce vezi lume ordonata, linistita si curata, pamant bine lucrat e greu sa te obisnuiesti cu ce gasesti in propria ta tara. In afara de campuri pline de vegetatie salbatica si cate un petec de culturi, sate si case cu balarii pana-n geam, nu vezi mare lucru. Doar de ai curajul sa apuci pe vreo cararuie catre vreun punct turistic sa mai poti vedea ceva, in afara de gropi. Locuri cu o bogatie naturala si turistica uriasa, dar insuficient valorificata „gratie” celor care pastoresc aceste locuri. Cam asta este imaginea Romaniei si a turismului romanesc, parca mai pregnanta atunci cand vii din alta parte.