Chiar daca in realitate mai exista sate romanesti care traiesc cu zeci de ani in urma, chiar daca exista si asezari umane fara curent electric, chiar daca mai exista si semeni de-ai nostri pentru care retelele de apa, canalizare si gaz sunt un vis, suflul istoriei nu ne lasa sa ratacim debusolati. Suntem impinsi oarecum din spate sa ne imbunatatim nivelul de trai. Ce-i drept, dupa modelul altor familii europene, care si ele, ca noi, au cazut in pacatul de a nu-si conserva traditiile rurale, de a nu le perpetua, uitand ca acestea le sunt identitatea. Globalizarea le-a luat, cu sau fara voie mintile. Odata cu intrarea noastra in Uniunea Europeana, occidentalii vor sa diminueze din diferenta existenta astazi intre tarile comunitare. Cu ce pret, asta vom vedea noi mai tarziu. Cert este ca in scopul acestei…uniformizari se aloca sume importante de bani. Insa nici acesti bani nimeni nu-i baga cu de-a taria in buzunarele taranilor, ori in bugetul comunelor. Ei trebuie castigati prin proiecte fezabile,pe baza anumitor cerinte, intr-un cadru organizat. Dar pentru asta este nevoie de oameni calificati, care sa le dea viata si de informatie. Se stie ca la noi birocratia e mare si adesea te face sa renunti la orice fel de fond european, dar trebuie sa fim perseverenti sa ne trezim din amorteala. Altfel, vom continua sa batem pasul pe loc. Ingrijorator este faptul ca fondurile europene alocate anul trecut tarii noastre nu au fost accesate decat in proportie de 10 la suta. Mai mult decat atat, banii neconsumati ii pierdem. Altfel spus, in situatia in care nu stim sa demonstram pe ce cheltuim banii, Bruxellul ne lasa fara ei. Cum ar spune badea Mitru, Dumnezeu iti da, dar nu-ti baga si in straita. Totusi, ce-i de facut?! Sfaturi se pot da cu carul. Un lucru este sigur: satul romanesc se afla la rascruce de drumuri. Trebuie actionat in asa fel incat primarii si consilierii sa constientizeze importanta momentului. Europa nu e dispusa sa ne astepte la infinit.