Suntem un judet cu oameni buni si cu frica de Dumnezeu. Suntem credinciosi, iar numarul mare de biserici din judet confirma. Salajul e tinutul bisericilor din lemn, si pe buna dreptate. E judetul cu cele mai numeroase astfel de constructii. Aproape in fiecare sat, fie el cat de mic, gasesti o biserica de lemn, cu turnul inalt, care duce spre cer. In aceste bisericute atat de mici ca trebuie sa te apleci pentru a intra sa te inchini in ele, ne cautam, de zeci de generatii, linistea, si ne rugam la Cel de Sus sa ne pastreze curati la suflet, sa ne faca mai buni.
Bisericile noastre din lemn sunt vechi, de prin secolul XVI pana spre sfarsitul secolului XIX. Vremurile tulburi le-au supus la grele incercari. Distruse si recladite, mutate si rasmutate, au rezistat precum lemnul de stejar din care sunt construite. Sunt 92 de toate, iar 68 sunt declarate monumente istorice. Toate sunt insa monumente de arta, opere ale unor mesteri populari artisti in modelarea lemnului. Fiecare are cate o poveste care o face speciala si unica.
Legendele Salajului identifica zona in care traim ca pe un tinut mirific si, ca in poveste, salajenii stau pe o comoara despre care nu stiu totul. Ne propunem, intr-o serie de articole, sa dezvaluim miracolele acestui tinut care se cheama Salaj si sa starnim curiozitatea celor care vor sa ne viziteze si sa ne cunoasca.

Biserica de lemn din Cizer, opera lui Horea din Albac
Povestea, confirmata apoi de cercetarile istoricilor, spune ca biserica din Cizer il are ca autor pe unul dintre conducatorii rascoalei de la 1784 din Transilvania: Horea, pe numele lui adevarat Vasile Ursu Nicula. In biserica, pe o barna a naosului, ochiul atent poate descifra inca Ilucrat Ursu H�, scris cu caractere chirilice. Alte doua inscriptii din biserica mentioneaza anul 1773 drept an al terminarii constructiei. Despre copacii jertfiti la ridicarea bisericii se spune ca erau asa de grosi incat nu puteau fi adusi din padure cu carutele, ci numai legati cu lanturi si trasi de patru perechi de boi zdraveni. Astazi, paternitatea lui Horea asupra acestei biserici din vechiul Tizeri este recunoscuta, desi latura artistica a eroului ramane in continuare o taina pierduta in negura timpurilor. O ipoteza a istoricilor este ca in lungile sale peregrinari, fiind mereu urmarit si considerat un razvratit , Horea isi castiga existenta din realizarea in lemn a unor edificii laice si ecleziastice. Oricum, in timpul ridicarii acestei biserici, Horea era jeler pe mosia Banffy, la Ciucea, judetul Cluj, unde a stat, cu aproximatie, intre 1770 si 1773.
Asa se face ca, in 1773, dupa ce vechea biserica a satului, de pe dealul Coaste, a ars intr-un incendiu devastator, Horea a fost tocmit sa ridice una noua. Biserica de lemn din Cizer, un simbol al arhitecturii romanesti in lemn din Transilvania secolului al XVIII-lea, se afla din1968 in incinta Parcului National Etnografic IRomulus Vuia� din Cluj, parte a Muzeului Etnografic al Transilvaniei.
In apropiere de locul unde s-a ridicat candva biserica, e acum in picioare, marturie peste timp, o casa taraneasca mica, din lemn, devenita muzeu, ce a servit localnicilor drept biserica pana la ridicarea celei noi.

Biserica de lemn din Nadis, varianta sălăjeană a mesterului Manole
Biserica de lemn din Nadis, de langa Cehu Silvaniei, dainuie din 1732, iar localnicii spun ca a ramas in picioare atata amar de vreme pentru ca a fost facuta cu jertfa de om. Unul dintre mesterii care au lucrat la faptuirea ei a cazut in timpul lucrarilor si a murit, fiind ingropat sub naos. In jurul anului 2000, cand a fost renovata, sub constructie au fost gasite, spun localnicii, doua schelete umane foarte vechi, ingropate la mica adancime.

Bisericile s-au impotrivit strămutării
De-a lungul lungii lor existente, bisericutele de lemn au fost dezradacinate si mutate de mai multe ori. Iar asta le-a produs suferinta, le-a facut sa se impotriveasca, spun legendele populare. Dar, de multe ori, stramutarea a fost singura sansa pentru a le salva de la pieire. Biserica de lemn din Balan Cricova este una dintre cele mai vechi biserici de lemn din Salaj si dinTransilvania. Micuta biserica tencuita si varuita in alb, atat in exterior cat si in interior, a fost construita in Manastirea Balan, iar apoi, in anul 1848, in timpul revolutiei, a fost adusa in sat cu 7 care trase de 14 bivoli. Noaptea, toti bivolii au murit, fara ca cineva sa stie de ce.
O alta biserica de lemn, ridicata la Galgau in 1658, a fost mutata dupa al doilea razboi mondial tocmai la Suiesti, judesul Valcea. Este biserica cea mai indepartata de locul ei de origine dintre toate bisericile de lemn salajene salvate de la disparitie. Aceasta biserica a cunoscut mai multe stramutari. Initial a fost ridicata pe un deal mai indepartat de sat, iar apoi, prin anii 1790-1795, a fost adusa mai aproape de sat. Aproximativ saizeci de ani mai tarziu, va lua iar drumul dezradacinarii. Legenda spune ca odata pusa pe suportul de lemne care ar fi trebuit sa o transporte, clopotele bisericii au inceput sa bata singure, spre mirarea satenilor,care au interpretat intamplarea ca pe un semn de impotrivire.
Cat despre biserica din Ciumarna, o alta minunatie din lemn, aceasta si-a ales singura, spune-se, locul unde sa fie ridicata. Carul cu lemnele ce erau aduse pentru construirea ei s-a rupt in dreptul unei poienite. Dupa ce si al doilea car s-a rupt exact in acelasi loc, oamenii au inteles ca e semn de la Dumnezeu si ca acolo trebuia ridicat lacasul de cult.

Crestinism si obiceiuri ale locului
Orice lucru sa-l incepi gandindu-te la Dumnezeu, ii vei auzi pe multi salajeni spunand. Pe langa credinta in Dumnezeu si practicile bisericesti, pastram in Salaj si o multime de obiceiuri, multe dintre ele precrestine. Dainuiesc de veacuri alaturi de cutumele bisericesti si le completeaza. Pana si faptul ca cele mai multe biserici de lemn sunt facute din stejar, goron, cum i se mai spune, are la baza o veche superstitie pagana, pe langa calitatile de rezistenta ale acestui fel de lemn. Potrivit acesteia, in stejari salasluiesc spiritele bune, iar atingerea sau batutul in lemnul lor te fereste de necazuri. Nasterea, nunta si moartea, evenimentele cruciale din viata fiecaruia sunt marcate in Salaj prin obiceiuri aparte, cunoscute si respectate, in special in mediul rural.
Venirea pe lume a unui copil e momentul in care femeile mai batrane din familie ii vor impune proaspetei mamici reguli de care, se spune, va depinde chiar si viata noului nascut. In leaganul sau patutul celui mic e bine sa se puna tamaie, cruce, carte de rugaciuni, iar pe manuta pruncul va avea legat un snurulet rosu, sa fie ferit de deochi. Hainele copilului nu trebuie sa ramana afara dupa apusul soarelui, apa de la imbaiere sa nu se arunce dupa asfintit. Apa in care se face prima baie trebuie sa fie sfintita, iar apoi se va arunca la radacina unui pom sau intr-un rau. Copilul e ferit de duhurile rele daca in apropierea lui mama pune un obiect din fier.
Astfel de superstitii apar in special in primele sase saptamani de viata, pana la botez, perioada in care copilul este considerat fara un inger pazitor. Iar parintii care vor copii frumosi, cu gropite in obraji, vor apasa insistent cu degetul in locul cu pricina.
Nunta, un alt prag in viata omului, este, pe langa uniunea in fata lui Dumnezeu, prilej de a pune in aplicare o serie de obiceiuri mai mult sau mai putin crestine. In toate zonele se obisnuieste sa se ia �iertaciunile miresei�. La plecare din casa parinteasca, fata, printr-un ritual aparte, isi cere iertare de la familia ei, pe care o va parasi acum pentru a intra in randul nevestelor. Momentul trebuie sa fie unul emotionant pana la lacrimi, iar aceasta misiune ii revine starostelui. Mirele trebuie sa dovedeasca ca isi cunoaste foarte bine viitoarea sotie, asa ca, atunci cand vine sa o ia de acasa cu alaiul, e pus sa o recunoasca dupa degetele de la maini, dintre alte fete. Si de aceasta data se evidentiaza importanta starostelui in desfasurarea intregului ritual. In timpul nuntii, se joaca dansul gainii. O gaina sau doua, in unele zone, este impodobita cu hartie creponata si panglici, este tinuta in mana de o femeie priceputa intr-ale strigaturilor de nunta, care danseaza cu pasarea printre nuntasi. Gaina este oferita apoi nasilor in schimbul unei sume de bani. Nasii, acesti parinti spirituali ai cuplului, considerati foarte importanti in viata familiei care se intemeiaza, dovedesc astfel ca sunt instariti si vor putea ajuta insurateii la nevoie. Dupa dansul gainii, invitatii pregatesc si ei darul pentru miri.
Cat priveste moartea, ritualurile, unele cu conotatii magice, sunt numeroase si aproape identice in toate satele salajene. Exista credinta ca destinul pe lumea cealalta depinde de felul cum respecta cei vii randuiala in pregatirile de inmormantare.
Rugaciunea preotului este completata asadar cu o serie de actiuni menite sa nu il mai intoarca din drum pe cel plecat, sa aiba odihna pe lumea cealalta si sa ii pazeasca de rau pe cei ramasi. In sicriu vor fi puse o serie de lucruri considerate a-i fi necesare. Obiectelor ce tin de cultul ortodox, precum cruce, carti de rugaciuni, tamaie, mir, apa sfintita, li se adauga obiecte precum pieptene, trusa de barbierit, bani sau o nuia sa se apere pe drumul catre lumea cealalta. Iar dupa scoaterea sicriului din casa, se sparge neaparat un vas, pentru ca raul si moartea sa plece odata cu raposatul si sa nu mai atinga pe nimeni din familie.
In special la sate, respectarea cu strictete a acestor traditii este esentiala pentru ca, altfel, ar putea pune in pericol intreaga comunitate. Sunt vechi, frumoase si bine pastrate obiceiurile din Salaj!

Promovarea bisericilor de lemn din Sălaj
Avem 92 de biserici de lemn, iar 68 dintre ele au fost declarate monumente istorice. Sunt mandria noastra si vrem sa le promovam, motiv pentru care sapte dintre ele vor intra intr-un circuit turistic al bisericilor de lemn din Transilvania. Proiectul ICircuitul bisericilor de lemn din Transilvania de Nord � Judetul SalajI se afla in etapa de precontractare, respectiv faza finala a verificarii documentelor tehnice. Proiectul, cu o valoare de sase milioane de lei, isi propune sa intervina cu lucrari de investitii la sapte biserici de lemn din localitatile Ciumarna, Poata Salajului, Sanmihaiu Almasului, Fildu de Sus, Racas, Baica si Barsa. Selectia bisericilor s-a facut pe considerentul accesibilitatii lor.
Investitiile propuse a fi realizate nu presupun niciun fel de interventii pe monument, ele vizand doar elemente de infrastructura.

Post Views: 66