„Osana, bine este cuvantat cel ce vine intru numele Domnului, imparatul lui Israel!” (Ioan 12, 13)
Frati crestini, astazi ne aducem aminte de intrarea Lui Iisus in Ierusalim, Fiul Lui Dumnezeu Cel intrupat pentru mantuirea neamului omenesc, sfarsindu-si slujirea intre oameni, invatand Evanghelia Imparatiei si ajutand pe cei in suferinta si nevoi; se urca in cetatea lui David ca sa se jertfeasca pe Sine, ca un miel nevinovat, pentru pacatele lumii. Intra in Ierusalim ca un Imparat biruitor, asa cum intra alta data imparatul David si imparatul Solomon cand se intorceau victoriosi. Asa aveau obiceiul toti imparatii, in vremea de demult, iar oamenii le ieseau in intampinare, cu ramuri de finic in maini, aratandu-le cinste pentru biruinta lor. Acest obicei stiindu-l oamenii din Ierusalim si din imprejurimi, au iesit si ei inaintea Domnului Iisus Hristos ca inaintea unui Imparat biruitor. Dar ce biruise Domnul Iisus Hristos de a fost primit in acest fel de popor? El biruise moartea, caci a inviat pe fiul vaduvei din nain, pe fiica lui Iair si mai ales pe Lazar care fusese mort de patruzeci de zile si a carei pomenire s-a facut ieri, fiind deci sub impresia puternica a minunilor din apropiata Betanie. Altii vedeau in persoana Invatatorului Galilean un elibetaror politic care sa scuture jugul roman. Multimile Il primisera cu entuziasm cu mare insufletire si bucurie. Discipolii ii asterneau pe cale vesmiontele lor, prietenii rupeau din copaci ramuri verzi, ca sa-L salute ca pe un Rege. Din toate partile se auzea: „Osana, fiul lui David! Binecuvantat este Cel ce vine intru numele Domnului”. Toate sufletele erau pline de bucurie.
Care era starea sufleteasca a Mantuitorului in mijlocul acelui entuziasm al multimii? Evanghelistul Luca ne arata: „El era trist si abatut”. De ce? Pentru ca prevedea cele ce aveau sa urmeze. Iisus vedea inainte cum aceeasi multime care la intrare in Ierusalim Il intampinau cu strigate de „Osana”, peste putine zile avea sa strige in curtea lui Pilat: „Rastigneste-L! Rastigneste-L!” Domnul Iisus Hristos stia dinainte cum unul din ucenici Il va vinde pe 30 de arginti, cum altul se va lepada de Dansul, cum toti Il vor parasi. Inaintea lui Iisus era deja prezenta toata suferinta ce-L astepta in Sfanta cetate: procesul, osandirea, bataile, cununa de spini, moartea amara pe cruce.
Astazi facem pomenirea intrarii triumfale a Domnului Iisus Hristos in Ierusalim si noi, asemenea locuitorilor cetatii lui David, ne bucuram in acest paznic, cantand imnul de bucurie si purtand in maini ramuri de copaci. Sa nu uitam niciodata ca Acela ce a suferit „pentru noi si a noastra mantuire”, „a purtat suferintele noastre, durerile noastre le-a luat asupra Lui. Fost-a strapuns pentru pacatele noastre. Pedeapsa care ne da pacea a cazut peste El si prin ranile Lui suntem tamaduiti” (Isaia 54, 4, 5).

Post Views: 71