Ne este cunoscut tuturor ca ne aflam in perioada Postului Mare, post pe care il infaptuim in cinstea si amintirea Domnului Iisus Hristos, pe care Le-a suferit de buna voie pentru rascumpararea si mantuirea sufletelor noastre de sub stapanirea celui rau.
Ascultand cu atentie, am auzit cum cei doi Apostoli, Iacob si Ioan, fiii lui Zevedeu, au cerut de la Mantuitorul zicand: „Invatatorule, voim sa ne faci ceea ce vom cere de la Tine. Iar El le-a zis: Ce voiti sa va fac? Iar ei au zis: Da-ne noua sa sedem unul de-a dreapta Ta si altul de-a stanga Ta intru slava Ta” (Marcu 10, 35-37). Vedeti dragii mei, ispita mandriei sau a slavei desarte cum a indraznit sa se apropie chiar si de ucenicii Domnului? Nu este de nici o mirare acest lucru, caci diavolul inca in Rai fiind a ispitit pe protoparintii nostri, Adam si Eva, tot cu ispita mandriei si a slavei desarte (Facere 3, 4-5). Diavolul si ingerii lui au fost izgoniti din cer tot pentru pacatul mandriei si al slavei desarte, caci cugetau sa se faca asemenea cu Dumnezeu, ziditorul lor Care i-a adus din nefiinta intru fiinta (Isaia 14, 13-14). Cu acest pacat greu si urat de Dumnezeu a inselat diavolul pe stramosii nostri din Rai, iar de atunci si pana azi nu inceteaza a ispiti pe oameni cu tot felul de incercari, dar mai ales cu ispita mandriei si a slavei desarte, pe care Preabunul Dumnezeu o uraste atat de mult. Asa a ispitit si pe ucenicii Mantuitorului din Evanghelia de azi. Insa cu cata blandete si intelepciune i-a indreptat Mantuitorul: nu i-a certat, nu i-a blestemat, nu i-a pedepsit, ci le-a zis cu blandete: „Nu stiti ce cereti^ (Marcu 10, 38). Ca unor copii nestiutori le spune ca nu stiu ce vor. Dupa aceea le spune despre paharul Sfintelor Sale patimi si le-a zis: „Nu stiti ce cereti! Puteti sa beti paharul pe care il beau Eu sau sa va botezati cu botezul cu care ma botez Eu?” (Marcu 10, 38). Iar ei au raspuns: „putem”. La care Iisus le-a adaugat: „Paharul pe care Eu il beau, il veti bea si cu botezul cu care Ma va boteza va veti boteza” (Marcu 10, 39). Intr-adevar, Iacob a fost ucis de Irod, iar pe Ioan l-a surghiunit in Patmos Domitian, paganul imparat al Romei. Astfel, cei doi Apostoli au baut paharul suferintei pentru Domnul. „Dar a sedea de-a dreapta Mea nu este al Meu a da, ci celor pentru care s-a pregatit” (Marcu 10, 40). Auzind cei zece, au inceput a se mania pe Iacob si Ioan. Iata dragii mei ca pentru ispita mandriei celor doi Apostoli, pe ceilalti zece i-a ajuns ispita Maniei. Cu cata blandete si intelepciune, Mantuitorul nostru ii indreapta si ii invata sa fie smeriti, ingaduitori cu ceilalti si cu dragoste fata de toti oamenii. Numai prin smerenie, dragoste, blandete, bunavointa putem invinge aceste doua mari ispite, mandria si mania. Ispita maniei poate birui prin blandete si rabdare.
Astazi este duminica a cincea a Postului Mare. Fiecare zi din post trebuie sa fie o noua treapta care ne urca spre cer si ne apropie de Invierea lui Hristos. Tot in duminica de astazi, Biserica Ortodoxa face pomenirea Sfintei Maria Egipteanca, pe care ne-o da ca model de pocainta pentru toti. Aceasta cuvioasa a fost in tinerete o mare pacatoasa. Dar, ajungand la mormantul Domnului, nu putea sa intre in biserica pentru pacatele ei cele cumplite. Atunci, venindu-si in fire, a inceput sa planga cu amar, pentru pacatele sale si dupa ce s-a inchinat, s-a facut pustnica in pustiul Iordanului. Acolo s-a nevoit singura 47 de ani, rabdand grele ispite, foame, ganduri, frig si lupte de la diavoli. La urma, fiind descoperita de cuviosul Zosina, un sihastru sfant, acesta a spovedit-o, a impartasit-o cu Sfintele Taine si, dupa inca un an, a aflat-o adormita in Domnul si a inmormantat-o acolo. Pomenirea ei se face la 1 aprilie.
Mai avem o saptamana pana la Duminica Floriilor. Sa continuam jertfa postului si a rugaciunii. De vom face asa, ne vom bucura cu totii de lumina Invierii Mantuitorului si vom putea canta cantarea ingereasca de biruinta asupra mortii si a iadului. Amin.