Dublă lansare de carte duminică la Hurez

Maria Pavel cere înapoi identitatea satului şi a oamenilor

La biserica ortodoxă din satul Poniţa (Hurez), comuna Horoatu Crasnei, va avea loc duminică, 25 octombrie, de la ora 13.00, o dublă lansare de carte: Maria Pavel – Monografia satului Poniţa, Editura Caiete Silvane, 2015, Colecţia “Monografii”; şi Iosif Pavel, Poniţa – vatră străveche, Editura Caiete Silvane, 2015, Colecţia “Monografii”, cărţi apărute cu sprijinul Centrului de Cultură şi Artă al Judeţului Sălaj şi al Primăriei comunei Horoatu Crasnei. Lansarea de carte va fi urmată de o întâlnire a fiilor satului la şcoala din localitate.
“Satul Poniţa a fost atestat documentar în anul 1481, la fel ca şi satul Hurez. Fiecare din cele două sate au avut o evoluţie istorică separată, fiind sate aparţinând comunei Stârci. în urma reformei administrative din anul1968, când cele 16 regiuni ale ţării s-au transformat în judeţe, zeci şi sute de sate şi comune au suferit modificări juridice, administrative, care au schimbat cursul natural al istoriei locale. Au dispărut comune, cum a fost cazul comunei Stârci, comasându-se cu Horoatu Crasnei, păstrându-se numele de Horoatu Crasnei. Atunci, şi satele Hurez şi Ponita au fost comasate sub numele de satul Hurez, stop_coloana în ciuda faptului că numărul de locuitori din Poniţa era mai mare. Locuitorii satului Poniţa nu au renunţat în vorbirea lor la satul Poniţa şi denumirea de poniţari, denumirea de Hurez folosindu-se doar în actele oficiale. Aşteptăm şi noi, ca şi ceilalţi cetăţeni în cauză, să se revină la istoria locală şi la vechile denumiri ale localităţilor, fie printr-o nouă reformă administrativ-teritorială, fie printr-un referendum care să aducă şi localitatea Poniţa la adevărul istoric. Lucrarea de faţă, Monografia satului Poniţa, reflectă doar istoria şi viaţa locuitorilor satului Poniţa”, scrie Maria Pavel în monografia sa.
Iosif Pavel, născut la 11 ianuarie 1948 în Poniţa, a lucrat până la pensie (2012) în şcolile din comună ca învăţător. “Eu nu ştiu multe. ştiu a scrie şi a citi şi am învăţat şi pe alţii să scrie şi să citească”, spune cel care şi-a slujit satul şi a rămas să-şi sprijine consătenii.