Drumurile Salajului sunt un stigmat greu de inlaturat, spre rusinea autoritatilor locale. Sefii judetului au tot pus la cale planuri laborioase, programe pe patru sau mai multi ani prin care drumurile sa fie atribuite unui singur operator. In urma teoriilor frumoase, ale celor care raspund de cheltuirea banului public, a ramas sirul nenumaratelor gropi, de pe toate arterele ce impanzesc judetul. Craterele, in perceptia norodului, nu pot fi decat urmarea nepriceperii, ori a indiferentei, ori a lipsei de responsabilitate a celor din varful piramidei judetului. Oficialii salajeni nu par deloc incurcati cand sunt interpelati pe tema starii dezastruoase a carosabilului. Ne servesc informatii de genul „cutare artera e inclusa in programul de reabilitare pe acest an”, ori „cutare drum urmeaza sa fie plombat in curand”. Vina pentru deteriorarea drumurilor o poarta biata baba iarna si nicidecum drumarii sau adminis-tratorul drumului care avea de monitorizat lucrarile efectuate anul trecut. In ciuda faptului ca drumurile plombate au sase luni garantie, nimeni nu este luat la rost, nici un drumar nu se intoarce sa refaca o groapa. Din contra. Anul acesta, drumarii vor beneficia de alte fonduri, vor repara aceleasi drumuri ca anul trecut si nimeni nu va mai tine cont de garantia de sase luni. De ce oare nu ne pasa? Explicatia specialistilor se invarte in zona comicului. Cine poate demonstra ca gropile care au rasarit anul acesta sunt cele care au fost plombate anul trecut? Cu siguranta acum s-au format gropi alaturi de cele care au fost plombate in trecut. Ce putem face? Aveam alternativa ca fie sa fi stat anul trecut in ceafa drumarilor si sa incercuim gropile plom-bate, fie sa fi pus vopsea rosie in asfaltul lor cel nou. Daca am face macar acum un astfel de experiment, ne-am trezi ca soselele noastre, pline de buline si cercuri rosii ar putea fi confundate de extraterestri cu pistele de aterizare. Nici n-ar fi rau, de undeva trebuie sa incepem, doar ne dorim aeroport!