Drumuri vechi și drumuri noi

Dragi cititori, Anna Eleonor Roosevelt spunea: ”Învață din greșelile altora, nu poți trăi destul pentru a le face pe toate”, și ce bine ar fi să asimilăm și noi sfatul ăsta…

Privesc cu obidă la criza legislației internaționale, la încălcarea convențiilor din tratate și a regulilor de bază, la violarea dreptului internațional și la toate dramele umanității.

În Ieremia, capitolul 8, există un rezumat al tragediei poporului și al unei conduceri nepotrivite, în care eblematicul profet vorbește împotriva experților în lege, etică și moralitate, care au eșuat în a conduce poporul la adevărul lui Dumnezeu: ”Înțelepții sunt dați de rușine, sunt uimiți, sunt prinși; căci au nesocotit Cuvântul Domnului, și ce înțelepciune au ei?”

Ce se întâmplă cu o națiune care abandonează Cuvântul lui Dumnezeu ca autoritate supremă? Dacă privim în istorie, dar și-n actualitate, ”ce înțelepciune au ei”, răspunsul este fără echivoc.

Astăzi, Cuvântul Lui Dumnezeu (Biblia) este depreciat de raționalism, existențialism, egoism, relaționism, ritualism, liberalism, probabil și de alte câteva „-isme”, încât s-a creat o adevărată cultură anti-autoritate și implicit anti-Biblie. Gloria umană este pe primul plan, lăsându-l pe om să fie tot ceea ce crede că trebuie să fie pentru a se împlini. Asta domină. Nu există nicio autoritate în afara omului. Guvernul însuși are dificultăți în a-și exercita autoritatea deoarece le-a dat oamenilor o atât de multă libertate personală și, iată, urmările!

Nici o societate și nici un individ nu va putea supraviețui fără aplicarea adevărului biblic ca standard de trăire, pentru că ceea ce este drept nu este determinat de un concurs de popularitate sau de un sondaj, ci de Însuși Dumnezeu care a vorbit în termeni foarte clari în domeniul moral, etic și spiritual. Tot ceea ce Biblia spune din punct de vedere istoric și spiritual este verificat și adevărat. Biblia este infailibilă, inerată, completă, autoritară, suficientă, eficientă și determinantă. Dacă nu putem înțelege Cuvântul lui Dumnezeu, dacă pentru noi Biblia este o carte pierdută, o ceață, un labirint, atunci suntem oameni firești care nu înțelegem lucrurile divine pentru că ele sunt percepute spiritual.

M-a surprins plăcut discursul lui Marco Rubio, Ministrul de Externe SUA, care, acum câteva zile, la Munich, a îndemnat Europa să se reîntoarcă la rădăcinile ei creștine, la valorile creștine, la credința strămoșilor și fondatorilor ei. A vorbit cu pasiune despre Dumnezeu, creștinism, și despre spiritualitatea comună a civilizației europene și americane și a atenționat că fără o spiritualitate creștină puternică, atât Europa cât și Statele Unite riscă să fie șterse de pe harta umanității.

Despre Europa, eseistul Adrian Popescu constata în scrierile sale că, mai ales după anul 2000, au început să existe mai multe Europe. Una care era și mai este idealizată de intelectualii din Răsărit, și cea de acum, care se definește prin accentuarea secularizării, ofensiva progresismului și dominația rețelelor de comunicare. Prima este o Europă a culturii înalte, a filozofilor și a teologilor, a tradițiilor eroice și a rațiunii, a poeților și artiștilor, unde creștinismul are rolul ”axului cardanic”, și unde Răsăritul și Apusul își întregesc complementar valorile, păstrându-și identitatea, iar cea de-a doua este o Europă a pseudo-valorilor, o Europă a generației X sau Y, care renunță la cultura umanistă în favoarea tehnicilor dezumanizante, o Europă care nu mai delimitează preorogativele demnității umane, cum specifică învățătura creștină, ci le relativizează.

”Stați în drumuri, uitați-vă și întrebați care sunt drumurile cele vechi, care este calea cea bună: umblați pe ea și veți găsi odihna pentru sufletele voastre”, ne îndeamnă  un citat tot din Ieremia.

Oameni buni, chemarea de a ne întoarce la Dumnezeu mergând pe ”drumurile vechi” este o invitație profund spirituală, des întâlnită în Biblie, care ne convoacă la revenirea la valorile fundamentale, la calea trasată de Dumnezeu prin Lege și Profeți, desăvârșită în învățăturile Mântuitorului Iisus Christos și ale Apostolilor.

”Drumuri vechi” nu înseamnă drumuri învechite, retrograde, ci eterne, drumuri probate în timp, drumuri pe care au mers înaintașii noștri și singurele care duc la fericire și prosperitate – căci Cuvântul lui Dumnezeu este ”argint lămurit în cuptor”, este ”candelă pentru picioare” și ”lumină pe cărări”, este ”viu și lucrător”,  este ”scut pentru cei ce caută adapost” și, mai ales, este Cuvântul Întrupat, care ”a locuit printre noi”.

Vă invit să reflectăm împreună!