Bogdan Ilea: „Sălajul rămâne baza mea. Restul țării este doar curtea de judecată.”

La doi ani de la revenirea în avocatură, Bogdan Ilea trage o primă linie de bilanț. Firma sa din Zalău s-a consolidat, echipa a crescut, iar dosarele complexe — penale și comerciale — l-au purtat prin tribunale și curți de apel din toată România. L-am întrebat cum arată acum viața unui avocat care alege să rămână în Sălaj, dar să practice la nivel național.

– La doi ani de la interviul în care spuneați că v-ați întors în avocatură, cum arată bilanțul?

Mai bun decât anticipasem. Când am revenit, știam că am o bază solidă — cabinetul, reputația, relațiile profesionale. Ceea ce nu anticipasem pe deplin era ritmul în care aveau să vină dosarele complexe. Doi ani mai târziu, pot spune că firma din Zalău funcționează la un nivel la care nu funcționase înainte de perioada de la Minister. Paradoxal, cei trei ani și jumătate în care am fost departe de barou m-au făcut un avocat mai bun.

– Ce înseamnă concret „firma consolidată”? Câți oameni, ce practici?

Înseamnă o echipă în care am încredere deplină. Avem colegi avocați care acoperă dosarele curente — litigii civile, dreptul familiei, executări silite, tot ce înseamnă practica de zi cu zi în județul Sălaj. Eu mă concentrez pe dosarele de complexitate ridicată: penal — în special economic — și comercial, cu miză semnificativă. Această structură nu a apărut peste noapte. Am construit-o deliberat, pentru că voiam să pot fi prezent la Zalău și, în același timp, să pot reprezenta clienți la instanțe din București, Cluj, Oradea sau oriunde este nevoie.

– Ați menționat dosare penale și comerciale complexe. Cum ați descrie clientul care ajunge la dumneavoastră?

De obicei este cineva care a trecut deja printr-un avocat, uneori prin mai mulți, și care se află la un moment de răscruce: fie a pierdut în primă instanță și mai are o șansă în calea de atac, fie se află la startul unui dosar în care știe că miza este mare și nu-și permite greșeli de strategie. Profilul este al unui om sau al unei companii care caută mai degrabă un strateg decât un executant.

– Spuneați că intrați adesea pe dosare ca „ultimă resursă”, în căile de atac. De ce această specializare?

Nu am ales-o eu — ea m-a ales pe mine. Am câștigat suficiente apeluri și recursuri pe dosare considerate pierdute încât lumea a început să mă asocieze cu această practică. Există o psihologie aparte a căilor de atac: trebuie să înțelegi ce a greșit instanța anterioară, ce a greșit avocatul anterior — dacă a greșit — și să construiești un argument care să convingă o instanță superioară că există motive serioase de reformare. Este un exercițiu pur de analiză juridică și de curaj profesional.

– Curaj profesional — ce înțelegeți prin asta?

Să spui unui client, față în față, că strategia urmată până atunci a fost greșită. Să asumi public că vei apăra un dosar pe care alții l-au abandonat. Să intri într-o sală de judecată la o Curte de Apel sau la Înalta Curte cu un dosar pe care toată lumea îl considera încheiat și să faci argumentul care schimbă decizia. Asta presupune să nu îți fie teamă de eșec, dar mai ales să nu îți fie teamă de succes — pentru că succesul aduce responsabilitate.

– Cum împărțiți practic timpul între Sălaj și restul țării?

Regula pe care am impus-o singur este simplă: biroul din Zalău este baza. Sunt acolo în cea mai mare parte a săptămânii. Una, maximum două zile pe săptămână sunt dedicat instanțelor din afara județului — București, Cluj sau alte centre unde avem dosare la tribunale și curți de apel. Nu am inversat niciodată această ecuație și nu intenționez să o fac.

– Nu v-a tentat să vă mutați activitatea principală la București, unde este volumul cel mai mare de dosare complexe?

M-a tentat, în sensul că am primit oferte și propuneri. Dar am refuzat conștient. Sălajul nu este o limitare profesională — este o alegere de viață și, în egală măsură, o alegere strategică. Un avocat din Zalău care câștigă dosare la Curtea de Apel Cluj sau la instanțe din București este mult mai vizibil și mai credibil decât unul dintre zecile de avocați bucureșteni care fac același lucru. Raritatea contează în orice profesie.

– Cum priviți relația cu comunitatea juridică din Sălaj, cu Baroul, cu colegii?

Cu respect și cu sentiment de responsabilitate. Am fost decan al Baroului Sălaj și știu ce înseamnă să reprezinți o comunitate juridică mică, cu resurse limitate, în fața structurilor naționale. Acum sunt din nou simplu avocat — sau încerc să fiu — și mă bucur de această libertate. Relația cu colegii este bună; există o colegialitate specifică barourilor mici, pe care nu o găsești în mediile suprapopulate.

– Există dosare pe care le refuzați?

Da. Refuz dosarele în care nu văd o strategie viabilă și în care mi s-ar cere să dau speranțe false unui client. Refuz dosarele în care clientul vrea să mă angajeze pentru imagine, nu pentru substanță juridică. Și refuz, evident, orice dosar care ridică semne de întrebare etice. Preferința mea clară este pentru dosarele în care există o problemă juridică reală, interesantă, unde analiza mea poate face diferența.

– Care este dosarul sau tipul de cauză care vă provoacă cel mai mult intelectual?

Penal economic, fără ezitare. Evaziunea fiscală, fraudele comerciale, dosarele cu prejudicii mari — acestea combină dreptul penal cu dreptul fiscal, cu dreptul comercial, uneori cu dreptul european. Trebuie să înțelegi contabilitate, să înțelegi cum funcționează o companie, să înțelegi investigația penală din interior. Este cel mai complex teren pe care poate activa un avocat în România astăzi.

– La doi ani distanță, ce v-a surprins cel mai mult revenind în practică după perioada de la Minister?

Viteza cu care s-au schimbat lucrurile în instanțe. Digitalizarea a avansat — imperfect, dar a avansat. Jurisprudența s-a sedimentat în unele domenii, s-a fragmentat în altele. Și am observat că există o generație nouă de judecători care judecă altfel decât generația anterioară — mai analitic, mai orientat spre substanță. Aceasta este o veste bună pentru avocații care construiesc argumente serioase.

– Cei aproape patru ani la Ministerul Justiției v-au dat gustul politicii sau, dimpotrivă, v-au convins că locul dumneavoastră este în avocatură?

Nu a fost prima mea tangență cu viața publică. Am candidat de două ori pentru un mandat de senator și, de fiecare dată, am obținut un număr foarte mare de voturi — ceea ce înseamnă că oamenii din Sălaj m-au validat și ca om politic, nu doar ca jurist. Asta contează pentru mine mai mult decât orice funcție numită: legitimitatea care vine din vot este cu totul altceva decât un ordin de numire semnat la Guvern. Cei aproape patru ani la Ministerul Justiției au adăugat o altă dimensiune — am văzut cum funcționează mașinăria statului din interior, am luat decizii cu impact național și am învățat că responsabilitatea la acel nivel este uriașă. Nu exclud să revin în politică. Dar o voi face doar dacă propunerea este serioasă, proiectul este concret și rolul este unul în care pregătirea mea face cu adevărat diferența. Funcțiile decorative nu mă interesează. Până atunci, avocatura îmi oferă libertatea și substanța de care am nevoie.

– Aveți un mesaj pentru un potențial client din Sălaj sau din țară care ezită să vă contacteze?

Ezitarea este normală. Oamenii caută un avocat atunci când sunt deja într-o situație dificilă și ultimul lucru de care au nevoie este să facă o alegere greșită. Le spun simplu: veniți cu dosarul, discutăm o oră, vă spun sincer ce șanse există și ce strategie văd. Dacă nu pot face nimic pentru dumneavoastră, vă voi spune asta direct. Timpul dumneavoastră și al meu sunt la fel de prețioase.

– Ce înseamnă pentru dumneavoastră succesul profesional în acest moment al carierei?

Nu mai înseamnă ce însemna la 30 de ani. Atunci, succesul era să câștig dosarul cu orice preț. Acum, succesul înseamnă să fiu avocatul pe care clientul îl sună primul când are o problemă — nu al doilea sau al treilea. Înseamnă să am o echipă în care am încredere deplină și care poate funcționa și fără mine în sală. Și înseamnă să rămân în Sălaj, să construiesc ceva durabil acolo, nu să fiu un avocat fără rădăcini care aleargă după dosare.

– Unde vă vedeți peste alți doi ani?

În același birou din Zalău. Cu aceeași echipă, probabil ceva mai mare. Cu dosare și mai complexe. Și cu aceeași convingere că un avocat din Sălaj poate practica la nivel național fără să renunțe la ce este esențial: locul de unde vine și oamenii pe care îi reprezintă acasă.