Redacția
Actrita si regizor la Hollywood, zalauanca Delia Antal a venit in vacanta acasa, la Zalau. Si n-am scapat ocazia sa-i luam un interviu si sa o provocam sa ne povesteasca viata ei, desprinsa parca din scenariul unei drame despre un parcurs cu mari greutati spre succes. Delia Antal s-a nascut la Zalau, la 26 ianuarie 1981. A studiat la Scoala Gimnaziala Porolissum si la Liceul Nr. 4, Mihai Viteazul din Zalau. A urmat studii universitare economice la Timisoara – Universitatea “Ioan Slavici”. Asta in Romania. Apoi a urmat studii de actorie la Londra si la Los Angeles. A plecat la Londra in 2004, unde a trait mai bine de 12 ani. A publicat in anul 2010, in ianuarie, chiar de ziua ei, prima sa carte, intitulata simplu “Dora”, in paginile careia este redata povestea dramatica despre perseverenta unei tinere femei in fata greutatilor pe care le intampina odata cu emigrarea in Anglia, aspirand la o altfel de viata in capitala acestei tari. La scurt timp dupa lansarea cartii, povestea Dorei a devenit scenariul filmului cu acelasi nume, facut in 2014. A fost si regizorul filmului, iar rolul Dorei este jucat chiar de Delia Antal. Alaturi de ea, in film au mai jucat si parintii ei. Filmul Dora este dedicat memoriei tatalui ei, Dorel Antal. A fost implinirea visului ce nu-i dadea pace din copilarie, acela de a fi actrita. A regizat apoi si filmul We Cannes (2017).A inceput sa lucreze la visul sau cand a ajuns la Londra, in 2004. Primele job-uri au fost in munca de jos, la spalatul vaselor intr-o pizzerie si ospatarita. “ntre timp, s-a inscris la cursuri de actorie. La un moment dat facea doua cursuri intensive, de un an fiecare, unul de actorie, scris si regie la The Actors Temple si unul de film la City Lit. Munca si talentul i-au implinit visul.
rn
Reporter: Delia, cat de conectata esti cu locul nasterii tale?
rn
Delia Antal: E o intrebare foarte, foarte frumoasa; si stii de ce? Uite, acum, culegand corcoduse, pot sa spun ca eu nu am mai vazut niciunde in lume corcoduse. Sunt anumite lucruri care doar acasa poti sa le traiesti si nu ai cum sa le uiti. Sufletul tot aici ramane, indiferent unde ti-ar fi corpul si mintea.
rn
Reporter: Cum ti-a venit ideea sa scrii filmul Dora?
rn
Delia Antal: Eram in Backway, o statiune din Caraibe, la o scoala de filme. Am fost norocoasa sa fiu selectata de la Londra, sa merg acolo; a fost un fel de bursa. Acolo faceam un experiment, in care scriam scene scurte si le regizam. Si am tot scris diferite scene, unele au avut mai putin succes, altele mai mult, dar per ansamblu mi-au placut foarte mult si au fost foarte apreciate. Am investit foarte mult sentimental, atunci in locul respectiv, in scenele respective si am spus ca e pacat sa le pierd. Hai sa le pun impreuna si sa vad ce iese, poate fac o piesa de teatru. Dupa aceea am realizat ca de fapt se poate face un film. Eu sunt mai practica, mie imi place foarte mult teatrul, dar decat sa merg o luna de zile sau un an de zile la teatru in fiecare seara, sa spun aceleasi cuvinte, mai bine fac un film; si acela ramane.
Experientele si scenele pe care eu le-am scris la scoala respectiva au fost, bineinteles, din ceea ce am stiut eu din viata mea si a celor din jurul meu. Experientele de la Londra, pe care le-am trait in primii ani, cand majoritatea plecam ilegal, pentru ca era inainte ca Romania sa intre in UE, au fost altfel. Si eu avand o viata foarte frumoasa in Romania – doar ce terminasem facultatea -, am luat licenta si am plecat dincolo. Am avut un soc, emotional mai mult decat experientele pe care le-am trait. Pentru ca eu nu am avut experiente foarte rele, dar oamenii din jurul meu, din ceea ce imi povesteau si din ce am vazut, m-au cam socat. Trainingul, ca sa scrii scene sau sa devii scriitor, asta inseamna mai mult. Sa spui altceva, sau sa sochezi ca sa fii remarcat. Eu am scris ce am auzit sau ce am vazut cu ochii mei.
Reporter: Filmul “Dora” este inspirat din viata ta, sau din viata altora?
rn
Delia Antal: Din viata mea personala, dar nu inseamna neaparat ca toate lucrurile au avut legatura cu mine. Pentru ca viata mea personala inseamna si cei din jurul meu. Am vazut anumite lucruri, aceste scene si aceste experiente ale oamenilor au fost traite in preajma mea. “n filmul Dora, sincera sa fiu, este foarte putin din propria mea experienta.
rn
Reporter: Ai un bebelus, pe frumosul Aiden. Ai dori ca pe viitor sa calce pe urmele tale, spre actorie?
rn
Delia Antal: Da, foarte mult mi-as dori, dar poate el decide sa faca altceva. Dar pana creste si poate sa decida, eu o sa il ghidez inspre asta. El deja joaca intr-un film, se numeste “Sounds of Silence”, tot la Holywood. Avea cinci luni. Sper sa continue.
rn
Reporter: Preferi sa regizezi sau sa joci?
rn
Delia Antal: Cateodata sa regizez, cateodata sa joc. Depinde. Daca este un film pe care eu il scriu, prefer sa regizez si sa joc. Nu cred ca as prefera mai mult doar sa regizez. Daca e sa regizez si sa joc in acelasi film, da, daca e sa aleg, prefer sa joc.
rn
Reporter: Ce aspiratii ai? Ce planuri?
rn
Delia Antal: In principiu, as vrea sa ne mutam definitiv in Los Angeles. “nainte consideram ca triunghiul succesului este New York – Los Angeles – Londra. Acum nu mai consider asta, pentru ca am copil. Si pentru copil e bine sa ai stabilitate, sa fii intr-un loc. Si nu mai vreau sa fiu intre Londra si Los Angeles. Chiar vreau sa ne stabilim permanent la Los Angeles, dar dureaza, pentru ca eu am foarte multe lucruri de rezovat in Londra. Dar in momentul in care le rezolv, ne mutam la Los Angeles. Pana atunci o sa fim intre. Mai am timp, fiindca Aiden merge la gradinita la varsta de doi ani. Si la scoala incepe la patru ani. Va invata in sistemul Montessori. E un sistem de invatamant care ii lasa pe copii sa isi developeze natural talentele si inclinatiile. Nu sunt fortati la nimic, exista un profesor la doi copii. Vreau ca Aiden sa isi gaseasca el inclinatiile si placerile in viata si sa le urmeze.
rn
Reporter: Ce alte filme vrei sa faci?
rn
Delia Antal: As vrea sa fac inca doua filme. Unul despre relatia tata – fiica. Eu cu tatal meu m-am inteles foarte greu. Aproape ca nu puteam sa comunicam cat timp a trait. “n ultimele lui 8 luni de viata ne-am apropiat foarte mult si discutam absolut orice. Am reusit sa ii pun absolut toate intrebarile care le-am avut si mi-a raspuns foarte frumos. A fost o minune ca noi doi sa comunicam. Cred ca ar fi un film foarte frumos. Iar celalalt film va fi despre experienta mea cu fiul meu, Aiden. E o experienta foarte frumoasa. Avand 36 de ani, imi doream foarte mult un copil. Si dupa cincisprezece ani, am reusit sa il aduc pe lume pe scumpul meu fiu, Aiden.
rn
Reporter: Cum ai ales numele fiului tau?
rn
Delia Antal: Numele Aiden a fost pe ultima suta de metri, pentru ca eu optasem doar pentru numele de Sunrise. Eram obsedata de soare. Stand la Londra 12 ani de zile, nu prea a fost soare. Si am dorit foarte mult sa locuiesc undeva unde sa fie tot timpul soare, 365 de zile pe an. Am mers la Los Angeles, am stat un an de zile si a fost o singura zi de ploaie, dar cu soare. Atat de mult am iubit soarele, incat i-am pus numele de Sunrise, alaturi de numele de Aiden, care provine din Irlanda, unde fiul meu a fost conceput. Aiden este un nume mult mai decent.
rn
Reporter: Ce le transmiti zalauanilor?
rn
Delia Antal: Ii pup cu mare drag si le transmit multa sanatate.
Ioana Deac
