Nemtii au demarat saptamana trecuta o ancheta referitoare la conditiile inumane de munca din abatoarele din Germania. Datele desprinse din filmulete realizate de jurnalisti cu camera ascunsa vor folosi probabil autoritatilor de la ei sa ia ceva masuri impotriva celor care isi bat joc de romanii care lucreaza acolo. Realitatea, insa, o stiu cel mai bine cei fortati sa plece din tara in cautarea unui loc de munca. O stiu si cei ramasi acasa. Nimeni nu pleaca in pribegie cu inima usoara. Majoritatea au copii de intretinut, si acesta este principalul motiv pentru care strang din dinti, isi sterg lacrimile pe furis, si pleaca sa faca un ban. Unii stiu de la bun inceput conditiile mizere in care vor munci, dar nu au alternativa. Le promit copiilor ramasi acasa ca le vor cumpara calculatoare, jucarii frumoase sau ultimul tip de telefon pentru a le compensa sentimentul de dor. Se imprumuta de bani pentru drum, pentru comisioane, pentru traiul de zi cu zi pana incep lucrul, si le promit celor dragi ca primii bani castigati ii vor trimite in tara. Nimeni nu stie exact numarul salajenilor plecati la munca in strainatate. Din statistici, stim doar ca aproape 60.000 de persoane nu se regasesc nici in categoria angajati, nici in cea a somerilor sau pensio-narilor. Este de la sine inteles ca multi dintre acesti zeci de mii cauta sa supravietuiasca cumva. Cei mai multi si-au cautat ceva de lucru aici inainte de a pleca. Dar, daca te uiti pe site-urile cu oferte de locuri de munca vezi mereu aceleasi anunturi. Asta spune ceva si despre seriozitatea angajatorilor. Sufocati de fiscalitatea ridicata, patronii se folosesc de tot felul de tertipuri. Contracte in acte cu un numar redus de ore de munca si completarea salariului pana la… minimum pe economie. In astfel de conditii, un intretinator de familie e obligat sa caute solutii. Despre impactul negativ al faptului ca zeci de mii de copii raman la rude, fara unul sau ambii parinti, ar fi multe de spus. S-au facut si se fac studii sociologice si psihologice care nu pot face altceva decat sa descrie o realitate si care constituie o baza pentru statistici. Din pacate, nu s-a inventat vreun substitut echivalent pentru afectiunea parinteasca.