Redacția
Mi-e dor de primavara. Sau altfel spus mi-e dor de un cer albastru, insorit, sub care „nametii” de floare ai livezilor sa-mi vorbeasca de zile mai bune , cu fructe si sperante, asa cum se intampla -va mai amintiti – odata ca niciodata in prea demult petrecuta noastra copilarie. Si acum cate o geana de lumina isi revarsa preaplimul peste cenusiul curgerii vremii. Numai ca in 2013 primavara mi se pare un perpetuu 1 aprilie. Prea ne amagesc, ne mint, care cum se pricepe mai desavarsit slujbasii in simbrie ai puterii, ai celor cu painea si cutitul. Pacaleala a devenit loc comun. Campanii electorale fara acoperire, promisiuni desarte pentru mai binele de maine, ori, iau seama de la o vreme, chiar sugestii pentru vesnica fericire a vietii de apoi. Strategii ciudate. Romanii si nu nuai ei au probleme vitale. Viata insasi are nevoie de centuri de siguranta. De bani albi pentru zile negre. Si atunci? Ei bine, cu apa la gura, decidentii hotarasc cum le sta in fire, masuri de avarie. Somaj, inghetari de salarii, taieri drastice ale subventiilor si asa aproape invizibile, impozite noi, dobanzi coplesitoare. Intre timp, luam seama la fel si chip de potlogarii. Baietii destepti prospera, proletariatul roman, orasean ori satean deopotriva, abia de-si mai trage sufletul. Primavara nu mai vine. Am ramas doar cu nadejdea in mila Celui de Sus.
