Ministerul Educatiei introduce primele manuale insotite de o varianta digitala pentru invatamantul preuniversitar, disponibile din anul scolar 2014-2015. Noutatea este data de prezenta exercitiilor interactive, a jocurilor, animatiilor si filmelor. Reprezentantii Ministerului sunt de parere ca „varianta digitala va contribui in economia procesului educational cu activitati multimedia interactive”. Elevii de clasa I vor invata dupa manuale scolare-pilot in format digital, pe site-ul ministerului, si in varianta tiparita. Metodologia pentru evaluarea, aprobarea, achizitionarea si distribuirea noilor manuale a fost lansata marti in dezbatere publica pe portalul Ministerului Educatiei. Procesul de realizare a manualelor digitale pentru invatamantul preuniversitar incepe in anul scolar 2013-2014 si se va incheia in 2017-2018. Pana acum, istoria adoptarii de solutii in ce priveste manualele nu a dovedit ca acestea au fost cu adevarat bune, dovada controversele in „dezbaterea publica” insotite de numeroase nemultumiri ale parintilor. Va propunem o dezbatere cu persoane avizate, inspectori scolari salajeni recunoscuti, care au atat argumente pro, cat si contra.

Viorel Marginean spune ca unele manuale se potrivesc ca nuca in perete
Viorel Marginean, inspector de istorie, este de parere ca invatamantul s-a orientat pe formarea de competente, mai exact pe cunostinte, priceperi si deprinderi. Spune ca s-au schimbat multe in ceea ce priveste editarea manualelor scolare. „Editurile nu sunt tocmai bune, mai ales pentru clasele mici. Limbajul nu e potrivit. Sunt notiuni complexe pentru ei”, considera inspectorul de istorie. Profesorul are toata li-bertatea sa aleaga manualul cel mai potrivit pentru clasa lui. Este o chestie subiectiva, crede Viorel Marginean. Cel mai mare necaz este faptul ca lumea nu citeste, dupa parerea profesorului de istorie. Planul de lectie ramane la alegerea profesorului. „Eu nu ma ghidez dupa manualele scolare. Folosesc cele mai importante materiale didactice: calculator, videoproiector. Manualul ajuta elevul sa invete acasa”, explica inspectorul.
Viorel Marginean indica o alta problema. Pentru elevii din clasele obligatorii manualele sunt gratuite. La clasele a XI-a si a XII-a, elevii trebuie sa le cumpere. Din aceasta cauza, foarte multi nu isi mai cumpara manuale. Nu au motivatie si dispozitie foarte mare pentru stiintele sociale. Manualul este optional si alternativ. Din punct de vedere didactic, manualele alternative sunt mult mai bune, opineaza Viorel Marginean. Cuprind grafice, documente, imagini, dar si exercitii interactive. „Problema principala este numarul de ore. O ora pe saptamana e insuficienta pentru pastrarea identitatii nationale. Nu stiu exact ce sa spun despre variantele noilor manuale scolare. Este o noutate. S-ar putea sa fie o solutie”, crede inspectorul Viorel Marginean.

Ioan Ciocian: Examenele finale se dau in scris si nu din tastatura
Ioan Ciocian, profesor de istorie la CNS Silvania, este de acord ca societatea informationala in care traim determina aparitia unor noi forme de editare a manualelor, precum formatul digital si cel on-line. Profesorul spune ca manualul tiparit trebuie sa ramana cel mai important instrument de lucru pentru elevi. „Informatia trebuie sa o avem pe foaie, sa o citim si sa o intelegem. Cerintele examenelor sustinute de elevi sunt pe suport de hartie. Nu trebuie sa inlocuim cititul cu alte forme de invatare in scoli. Lumea din ziua de azi citeste din ce in ce mai putin”, sustine Ioan Ciocian. El crede ca ma-nualele scolare s-au schimbat fundamental in ultima perioada. Manualele alternative au un plus fata de cele vechi, si anume ca nu mai sunt asa de politizate. In plus, sunt mult mai bine realizate din punct de vedere didactic. In manualele alternative s-au integrat ilustratii si harti care fac invatamantul mai mult practic si mai putin teoretic. Profesorii lucreaza insa mai mult pentru a clasifica informatiile din patru sau cinci manuale alternative.
O problema legata de ma-nuale survine din elaborarea programei scolare, care nu acorda timp suficient. „Predau perioada comunista in doar cateva ore. Inainte predam doua ore de istorie universala pe saptamana la clasa, acum am o singura ora.”, explica profesorul.

Abrudan Ioan: manualele au minusuri in structurarea continutului logic
Fostul inspector scolar general al Salajului, Ioan Abrudan, subliniaza din start ca manualul este instrumentul de lucru principal al elevului. Manualele actuale prezinta minusuri in structurarea continutului logic. Ideile trebuie sa decurga une-le din altele, afirma fostul inspector scolar. Informatia trebuie sa fie mult mai bine organizata. El este de parere ca elevii trebuie sa invete mai mult logic si mai putin meca-nic. Apreciaza ca lumea exagereaza spunand ca nu are nevoie de informatie, findca profesorii opereaza cu informatia. Treptat, invata-mantul romanesc se in-dreapta spre zona in care adopta un caracter practic. In scoli nu se face carte cu adevarat pentru ca traim intr-o societate in care aspectele practice costa foarte mult. Fostul inspector spune ca manualele scolare au re-prezentat a doua problema a invatamantului romanesc, dupa reducerea timpului de lucru inclus in programa scolara. Programa scolara se reflecta in manualele scolare, care trebuie sa raspunda unor norme stiintifice, pedagogice si psihologice. „Aportul pedagogilor si al psihologilor in editarea manualelor scolare este prea mic”, explica Ioan Abrudan. El povesteste despre o situatie petrecuta in 1996, cand a facut parte din Comisia Nationala de Evaluare a manualelor scolare pentru clasa aXI-a. „M-am simtit singur in Comisie, in lipsa unui pedagog si a unui psiholog”, sustine Ioan Abrudan.
Din postura de profesor de geografie, Abrudan se declara multumit de manualele alternative care starnesc curiozitatea elevului prin ilustratii, aplicatii harti, dar si grafice. Chiar si asa, crede ca exista o libertate prea mare in editarea manualelor scolare. Editurile au aruncat anumite capitole in derizoriu. „Daca ne referim la experienta din mass-media a Andreei Esca, e in regula, dar daca propunem tot felul de idei exagerate, pierdem esenta”,exemplifica profesorul Abrudan. Autorii si editurile ar trebui sa urmareasca programa scolara si sa respecte criteriile, in timp ce ministerul ar trebui sa impuna anumite reguli in editarea materialului. Manualele trebuie sa fie accesibile pentru ca elevii sa poata sintetiza informatiile. Abruan da o nota foarte buna manualelor alternative care s-au redactat in ultimii ani. Prezinta multe surse de informatie diversificata. Spune ca pregateste planul de lectii din patru sau cinci manuale valoroase, in care s-au integrat harti si exercitii aplicative inspirate din forme de invatamant performante. „Nu poti sa faci invatamant aplicativ daca nu ai informatia. Dar, consider ca doua manuale ar fi suficiente pentru fiecare disciplina”, spune profesorul.
Au fost situatii in care une-le edituri au fost dispuse sa ofere comisioane directorilor de scoli si profesorilor pentru a alege manualele lor in detrimentul altora. Referitor la unele practici de manipulare in alegerea manualului didactic, Abrudan dezaproba ieea. „Nu spun ca nu exista aceasta practica. Este paguboasa si total neindicata. Profesorul poate sa aleaga manuale diferite in functie de specificul clasei si atat. Trebuie sa tina cont de performanta si specializare”.