O dată în fiecare secol, Iisus din Nazaret se întâlnește cu Iisus al creștinilor într-o grădină de pe colinele Libanonului. Ei discută îndelung și de fiecare dată Iisus din Nazaret pleacă spunându-i lui Iisus al creștinilor: ”Prietene, mă tem că niciodată nu vom coincide unul cu altul.”

Deplasarea preocupărilor noastre de la conținut la formă, de la sensul lucrului la expresia lui este una dintre dramele epocii noastre.”( Andrei Pleșu, Minima Moralia)

Dragilor, ne aflăm în apropierea sărbătorilor pascale și este necesară o introspecție vizavi de conținutul acestui remarcabil moment istoric și spiritual care a despărțit timpul în două. Noi, oamenii, avem tendința de a oculta sensurile și de a ne concentra pe construcțiile exterioare. Ne-am creat un Dumnezeu conceptual, în disonanță cu Cel real, viu și concret. Nu-i de mirare că nu ne simțim atrași de o aprofundare a credinței și că sărbătorile ne lasă tot mai subreziți și consumați. Religiozitatea aceasta e un zâmbet de catalog și nu o escaladare către relieful existențial al iubirii plenare.

Vă invit la o reflecție!