Nicolae Rat si-a facut deja un nume printre cei ce scormonesc tarana pe raza comunei Lozna. El a demonstrat ca legumicultura poate fi intr-o oarecare masura profitabila si in conditiile noastre. Spun intr-o oarecare masura pentru ca dupa afirmatia lui Nicolae Rat, la ora actuala din legumicultura nu-ti faci castele si palate, dar nici nu mori de foame. Aflandu-ma in Lozna, am trecut pe la ferma legumicola a familiei Rat. Spun a familiei pentru ca doar Nicolae, sotia sa, Monica si fiica lor, Cristina se ocupa de legume de la faza de samanta si pana la desfacerea pe piata. Salata si spanacul au…trecut demult. Pe cele 35 de ari acoperite, la ora actuala cresc rosiile mari cat pumnul, castravetii si vinetele. Culturile sunt frumoase. In medie, de pe o singura tufa de rosii se obtin 5 kilograme de rod.Vinetele, deocamdata inca au pret bun pe piata, in jur de 7-80.000 lei. Castravetii trec si nu trec.
De pilda, anul trecut, familia Rat a cultivat castraveti semilungi sperand sa dea lovitura. N-au trebuit aproape la nimeni, asa ca a fost nevoit sa-i foloseasca furaj pentru vaca. In aceasta vara in schimb a fost solicitata de mai multe unitati comerciale si de productie din Dej si din Cluj sa le livreze castraveti semilungi. Dar de unde? Anul acesta, legumicultorul din Lozna a cultivat doar castraveti cornisor. Cum s-ar zice, riscul meseriei. Anul acesta a mai dat Cel de Sus si o seceta prelungita. Imi spunea fermierul ca oricat ai uda planta, daca lipseste umiditatea din atmosfera nu ai facut mare lucru. Noroc cu ploile din ultima vreme. Si daca tot vorbim de umiditate pentru plante, in solariile lui Nicolae Rat, irigatia se face prin picurare si dispersare. Pompele mai consuma si curent electric, iar aceasta energie nu-i tocmai ieftina. In aceasta primavara, pe teren deschis, adica in camp, familia Rat a plantat 50 de ari cu gogosari. Gogosarii sunt produsul care anul trecut i-a adus o bruma de venit. Rasadul l-a produs singur, in spatii incalzite. Cultura de gogosari a scapat de inghetul tarziu al primaverii, dar oricand grindina poate distruge truda de o iarna si o primavara a unei familii. Agronom fiind de profesie, Nicolae Rat se intereseaza in permanenta de metodele noi de cultura a legumelor, luand in considerare piata si cerintele consumatorilor.
Aproape zilnic, Monica Rat, sotia fermierului se afla in piata Zalaului. Cristina da si ea o mana de ajutor, mamei ori tatalui, care prefera sa vanda produsele en gros la diferiti beneficiari din Dej sau Cluj. „Nu ne intreaba nimeni de sanatate, ori cum ne merge, afirma cu amaraciune Nicolae Rat. Subventiile le-am pierdut pentru ca am fost anuntat in ultima zi sa depun dosarul. Nu puteam face rost in cateva ceasuri de toata hartogaria care mi se cerea. In prezent, cand piata romaneasca este invadata si iarna si vara de legume si fructe din import, din legumicultura autohtona, cum spuneam, nu faci avere. Doar ca nu mori de foame”.