Cuvinte precum taxa, buget, datorii, facturi, frig, viciu, coruptie, pe care le auzim la tot pasul, parca ne intuneca mintea. Deschidem televizorul, le auzim prezentate sub diferite forme, care mai de care mai spectaculoase si panicarde. Citim ziarele sau pagini web. Aceleasi stiri. Stam la cozi la medic, la ghisee sau la magazin, aceleasi vorbe. La intalnirile cu prietenii se dezbat aceleasi subiecte. Ministrii, parlamentarii, vedetele ne atrag privirile cu comentarii legate tot de bugete, taxe, FMI, scumpiri, nivelul euro sau cancerul de col uterin. Pur si simplu, parca toata lumea se gandeste numai la ce e rau. Si parca le-as da dreptate, pentru ca nici o veste buna nu pare sa se iveasca din nici o parte pentru romani. Scumpirile la alimente, majorarea taxelor, facturile la utilitati, din ce in ce mai mari acum in prag de iarna, sau facut ca romanul sa se inchida in sine. Nici umorul pe care il faceau la necaz romanii pare sa nu mai existe. Pe strada, toata lumea e incruntata, rar vezi om sa zambeasca. Parca niciodata dupa 1989 nu a fost mai greu decat acum. Si toti simtim ca nimeni nu face nimic pentru comunitate. Si toti se gandesc la ce sa mai taie de pe lista de cumparaturi, cum sa faca sa plateasca mai putin utilitatile sau ca maine s-ar putea sa nu mai aiba un loc de munca. Nimeni nu se astepta ca dupa 22 de ani de la Revolutie sa ne mai facem griji pentru ziua de maine. Grija zilei de maine i-a facut pe toti sa uite sa mai zambeasca, macar din cand in cand. Si asta ne face sa devenim tot mai incruntati, vecini cu rautatea. Am ajuns sa nu mai avem incredere nici in membrii familiei, prieteni sau rude, ca sa nu mai vorbim de politicieni. Si fiindca veni vorba de cei care peste cateva zile ne vor cere cu insistenta votul, ma gandesc ca daca ar exista o oglinda-oglinjoara ca acea din poveste, politicienii actuali ai Romaniei nu s-ar putea uita in ea, pentru ca s-ar vede asa cum sunt: impostori, profitori, ipocriti, compromisi si compromitatori, goi de continut ca imparatul din alta poveste. Si atunci cine sa ne faca sa ne descretim fruntile, sa ne lumineze sa ne indeparteze de mejda cu rautatea, prin societatea asta tulbure si cenusie.