Avem o limba bogata. O poti intoarce pe toate fetele si tot bine o sa iasa. Avem, printre multe altele, si o metafora rutiera: artera. Dar cum despre cuvinte se spune ca atrag realitatea lor, am putea in continuare sa mai obtinem metafore transferate din anatomia corpului uman, din fragedul nostru trup. Hai sa zicem de pilda colesterolul. Cred ca e necesara aceasta metafora si poate fi chiar preventiva. Cred ca se impune Agentii de circulatie ar fi bine sa ia aminte. O propun din toata inima si din toti rarunchii eu, un conducator auto neprofesionist, care nu-mi permit sa trec peste suta de kilometri si de e muta soseaua. Asfele vom mai putea indulci cat de cat lemnoasele expresii tehnice: „blocaj in trafic”, „drum ingustat”, „ambuteaj”, „circulatie bara la bara” etc. Ne vom consola as spune, cu aceasta metafora, mai ales atunci cand inarziem la serviciu, ori la intalnirea cu iubita. Sau ne vom razbuna pe noxele de la esapament, pe autoturisme parcate pe trotuare, pe claxoanele trase fara vreun motiv anume, poate de fandoseala, mai ales sambata si duminica, pe rable care ruleaza nestingherite de povara rutinei de zeci de ani, a ruginei si ruinei ce le afiseaza. Tin minte ironia unui mare inventator roman, pe care l-am cunoscut la o expozitie organizata in Ploiesti, Iustin Capra. Inventatorul spunea, referindu-se la o naveta spatiala cu un singur om; „E mare pacat sa porti o tona si jumatate de fiare, pentru cele saizeci de kilograme ale soferului”