În galeria marilor personalitati salajene care si-au adus aportul la emanciparea culturala, economico-sociala si nationala a românilor salajeni, ce a avut ca rezultat final desavârsirea unitatii statale a tuturor românilor, la 1 decembrie 1918, la loc de cinste se înscrie si dascalul Daniil Graur, semnatar al Unirii Transilvaniei cu România

rn

Origini nobiliare românesti

rn

S-a nascut la Capâlna, fostul judet Somes, la 26 ianuarie 1874 si era descendent al unei vechi familii nobiliare ardelene. Stramosii sai au primit diploma de nemesie înca din secolul al XV-lea, pe care au pierdut-o în luptele ce au urmat, devenind iarasi iobagi. Însa, în luptele cu turcii din secolul al XVII-lea, din familie s-a distins Gavril Graur cu cei doi fii ai sai: Simion si Teodor din Dobrocina. Pentru bravura dovedita pe câmpul de batalie, în anul 1679, sub principele Transilvaniei Apaffy Mihaly, si-au recâstigat diploma nobiliara, având mosie în 7 sate.
Urmasii lui Simon s-au stabilit peste Somes, la Capâlna, având aici mosie si 2 jeleri. De asemenea, mai aveau mosie în Bogata, Cristolt, în comitatul Clujului, la Sardon, Syomorduk si în Buda. Originalitatea nobiliara si-au legitimat-o înaintea tribunalului din Dej, în anul 1801.
Formarea profesionala
La vârsta de numai 6 ani, tatal sau l-a dat la scoala. Cursurile primare le-a urmat la scoala din Capâlna, iar cele gimnaziale la Dej, în anul 1890. Dorind sa ajunga învatator, a urmat cursurile Preparandiei din Gherla, fiind „unul dintre cei mai de frunte, caci era sârguincios si cu minte”. A absolvit în anul 1893, iar examenul de „cualificatiune” l-a sustinut „cu bun succes” în anul 1874. A functionat ca învatator în Capâlna, Glod, Bârsau, Dabâceni, care apartineau la vremea respectiva de judetul Somes. De aici, în cel de al treilea an, s-a transferat la Giorocuta. Aici a stat doar câteva luni, iar în vara anului 1896 a fost ales ca învatator în Giurtelecul simleului.
S-a casatorit cu fiica eruditului preot din Marca, Ioan Popiliu, Elena, nascuta la 11 aprilie 1879. Casatoria lor a avut loc pe data de 6 februarie 1899. Din pacate, nu au avut copii.

rn

Specialist în viticultura si îndrumator al taranimii

rn

Pentru ca munca de dascal presupune o pregatire continua, Daniil Graur a luat parte la cursurile de viticultura organizate la Diosig (Bihor) si Bugafok. De asemenea, în anul 1905 a participat la un curs de pedagogie organizat la Budapesta.
Având la baza o pregatire temeinica, atât teoretica cât si practica, în domeniul viticulturii, a desfasurat o activitate deosebita în cadrul „Astrei” salajene, sustinând o serie de prelegeri practice despre cultivarea vitei-de-vie în mai multe localitati, îndemându-i pe tarani sa practice aceasta îndeletnicire straveche. De asemenea, în prestigiosul ziar românesc din Simleu, „Gazeta de Dumineca” a publicat o serie de articole pe aceasta tema.
În articolul intitulat „Apel”, Daniil Graur vorbeste despre intentiile Astrei de a sprijini taranul român sa se emancipeze si din punct de vedere economic: „Intentiunea nobila a Asociatiunei de a sari într-ajutorul poporului cu poveta de a-i lumina pe terenul economii prin barbati esperti, – cred ca e cunoscuta Onoratului public. Din care cauza sunt rugati M. O. Domni preoti si învatatori, cari (lipsa text) tina atari conferinta din care va ram de economie sa se adreseza în termin de 8 zile conferentiarilor, pentru ca acestia sa poata înstiinta conducerea despartamântului spre a sa denumi delegatii de lipsa la prelegeri”.
Erau teme despre cresterea viermilor de matase, stuparit, economia câmpului si cresterea vitelor, precum si cultivarea viei, unde specialistul care urma sa sustina conferinte poporale era învatatorul Daniil Graur. Conferintele se sustineau în zilele de duminica, „când are timp si poporul si conferentiari”.
Rezultatul acestor straduinte s-a materializat prin publicarea, în anul 1912, a unui volum de 284 pagini, care a avut ca tema viticultura.
Revista simleuana „Pastorul sufletesc” avea o rubrica bibliografica, în cadrul careia gasim citata si lucrarea lui Daniil Graur, cu titlul „Cultivarea viei, manuarea vinului, morburile si vindecarea lor”. Iata ce se afirma despre aceasta carte de referinta în domeniul viticol: „Este prima lucrare sistemata în ce priveste cultivarea viei, care tracteaza pe larg si la înteles modul dupa care este a se purcede în îngrijirea viei, începând cu alegerea pamântului acomodat –vorbeste despre toate afacerile si lucrarile în ce priveste viea. Este o carte mult apreciata nu numai de ziarele de dincoace (de Carpati –n. M. Pop), dar si de barbati bine priceputi din regatul României.
Pretul 2 coroane plus 20 fil. porto. Se poate capata la autor si în toate librariile atât în Ungaria, cât si în România. O recomandam cu placere”.
Pe tarâm economic a dezvoltat, de asemenea, o activitate deosebita, în primul rând prin exemplul propriu în domeniul viticulturii. Remarcabil este faptul ca i-a convins pe tarani sa cumpere pamânt de la proprietarii care îl vindeau. Astfel, începând cu anul 1905, taranii din Giurtelec au cumparat 242 jug. din hotarul satului Maladia, 60 jug. din hotarul satului Ilisua, 184 jug. din hotarul satului Lompirt, iar în anul 1917 cu 194 jug. din mosia baronului Bánffy. De asemenea, i-a convins si pe taranii din Maladia sa cumpere 272 jug. pamânt arabil. Toate aceste achizitii nu se puteau face fara ajutorul bancii „Silvania” din Simleu si sfaturile învatatorului Daniil Graur. Pentru aceste merite deosebite, directorul bancii „Silvania” l-a ales membru în directiune, unde a functionat sapte ani.

rn

Membru marcant al reuniunii învatatorilor salajeni

rn

Daniil Graur a facut parte din conducerea Reuniunii Învatatorilor Români Salajeni (R.Î.R.S.), în cadrul careia a desfasurat o prodigioasa activitate.
Cea de-a treizecisidoua adunare generala a R.Î.R.S. s-a tinut în localitatea Bobota, pe data de 10 august 1902, aceasta fiind „una dintre cele mai cercetate. S-a ridicat nimbul adunarei si prin harnicia conducatorilor acestei comune, cari toate le-au facut, ca adunarea sa reiasa stralucit”. Deoarece se împlineau 3 ani de la ultimile alegeri ale conducerii reuniuni, conform statutelor, s-a trecut la alegerea noului comitet de conducere. În functia de presedinte a fost reales vicarul Alimpiu Barboloviciu, vicepresedinte a fost ales Vasile Olteanu, secretar Ioan Hendea, notar George Nichita, casier Nicolae Pop, controlor Daniil Graur senior, iar ca jurist consult a fost ales dr. Coriolan Mesesian.
În cadrul adunarii generale din anul 1905, care a avut loc la Asuajul de Sus, pe data de 13 august, a fost ales un nou birou de conducere al asociatiei, în cadrul caruia învatatorul Daniil Graur a fost reales în functia de controlor. La fel si în anul 1908, când au loc noi alegeri, în cadrul adunarii generale a reuniunii, care a avut loc pe data de 28 iunie, la Hidig (Maieriste).

rn

Initiator al primei reviste a învatatorilor salajeni

rn

La initiativa învatatorului Simion Oros, ia fiinta prima revista a învatatorimii salajene, în anul 1912. La apelul învatatorului amintit mai sus, a avut loc o sedinta la Simleu Silvaniei, pe data de 26 iulie 1912, la care au participat învatatorii Daniil Graur (Giurtelec), Emil Pocola (Bocsa), Alexandru Manu (Soimus), Dumitru Oros ( Marin), Victor Filip (Unimat) si Ioan P. Lazar, fost învatator si proprietarul tipografiei „Victoria” din simleu. Cu aceasta ocazie, dupa ce învatatorul Simion Oros prezinta proiectul sau editorial, a fost ales un birou, respectiv se constituie Comitetul de redactie al noii reviste, care urma sa se numeasca „Gazeta Învatatorilor”. Daniil Graur a fost ales presedinte, Simion Oros secretar de redactie, Ioan P Lazar redactor sef si girant, iar ceilalti învatatori membri ai comitetului.
În Cuvântul-program, care apare în primul numar al revistei, la 6 octombrie 1912, se subliniaza scopul revistei, care urma sa fie „o copcie puternica între Înaltele guverne bisericesti si învatatori”.
Revista apare saptamânal pâna în anul 1914, la izbucnirea primei mari conflagratii mondiale, când îsi sisteaza aparitia.

rn

De la Marele Razboi la Marea Unire

rn

În timpul Primului Razboi Mondial a fost mobilizat pe front, în perioada 7 septembrie 1915 – 1 mai 1916.
La Marea Adunare Nationala de la Alba Iulia din 1 Decembrie 1918, Reuniunea Învatatorilor Români Salajeni a fost reprezentata de catre Daniil Graur si Ioan Rognean.

rn

Director al scolii de Viticultura din Diosig

rn

Dupa Marea Unire, în anul 1919, Resortul Agriculturii din cadrul Consiliului Dirigent l-a sunat si desemnat sa preia, sa organizeze si sa conduca scoala inferioara de viticultura din Diosig, judetul Bihor.
Era o misiune foarte grea, în conditiile de dupa razboi, în care foarte multi profesori de etnie maghiara au refuzat sa depuna juramântul fata de statul român, iar altii au decedat pe front. De asemenea, a gasit scoala „darapanata dând ea adapost mai ales în timpul bolsevicilor la tot felul de trupe”.
La vremea respectiva, spune Daniil Graur, scoala avea ca inventar, înafara de obiectele din muzeu, cladirile, doua vii „neglijate” si un asin.
Daniil Graur face eforturi deosebite pentru a recruta elevi, iar pentru aprovizionarea lor cu hrana a luat pamânt în arenda, care an de an a avut o recolta bogata. Tot prin stradaniile sale, în urma legii de reforma agrara din anul 1921, scoala a fost împroprietarita cu 176 jughere de pamânt arabil, pe care înfiinteaza scoala de altoi, din care a distribuit, la ordinul Ministerului Agriculturii, mai multor scoli de agricultura si viticultura din tara.
În aceste conditii, prima serie de 10 absolventi ies de pe bancile scolii din Diosig în anul 1924, iar în anul 1925 a urmat a doua serie, din care 8 au primit certificate de absolvire.
Sub directiunea vrednicului învatator, Daniil Graur, scoala din localitatea bihoreana Diosig devine una din cele mai bogate din tara. Tot prin staruintele lui Daniil Graur, scoala a mai fost împroprietarita cu 40 jug. padure si cu o moara a contelui Zichy. De asemenea, Ministerul cumpara în cele din urma Castelul Zichy în folosul scolii, care e împropietarita cu înca 67 jug. din avutul contelui.
În acea perioada, spune el cu modestie într-un memoriu adresat Directorului general din Bucuresti, a avut ca inspectori generali pe Popa si Nichita, „oameni cu praxa în ale agriculturii, severi dar drepti si impartiali. Sub conducerea si indicatiile Dlor inimoase, scoala a ajuns din nimic – cea mai bogata obtinând edificiile cari lasa mult de dorit. Am reusit a intimida pe proprietarul morii de atunci, ca daca nu o vinde scoalei va fi expropriata. Dl. Inspector general Teodorescu ne-a câstigat suma de lei 150.000 si moara s-a cumparat pe seama scoalei, cari mai are în prezent si un frumos inventar mobil”.
Voind sa se retraga din functie, a „cerut mereu sa se trimita un specialist, care l-a caz de retragere sa ia conducerea”. Astfel, începând cu data de 1 octombrie 1924 a sosit un oarecare domn Popescu, ca specialist. Din pacate, s-a dovedit a fi trimis cu misiune speciala de catre inspectorul general Teodorescu: „De unde, pâna atunci nu-mi era superior, Dl. Insp. Teodorescu era foarte afabil, devenindu-mi superior, s-a transformat deodata într-un prigon al meu personal, nu-mi pot explica din ce cauza”.
Pe lânga aceste sicanari a suferit si un accident de vânatoare nefericit, care l-a tinut departe de scoala câteva luni.
Într-un memoriu adresat Directorului general din cadrul Învatamântului agricol, aflat în subordinea Ministerului Agriculturii, datat 10 ianuarie 1926, mentioneaza o parte din nedreptatile îndurate de la venirea domnului Popescu, care în fapt era „un fel de spion” al inspectorului Teodorescu: „Desi as putea umplea zeci de coli de hârtie despre calvarul cel duc de 2 ani, pentru a nu va plictisi, ma voi margini deci numai la câteva puncte, din care va veti convinge ca cine sunt rasponzabili pentru dezastrul suferit de scoala noastra în ultimul timp”.
Încheie memoriul cu câteva triste constatari: „Am venit în fruntea acestei scoli mânat de idealism si din dragoste de neam si tara.
Pentru munca mea grea, la etatea în care ma gasesc nu pretind nimanui recompense sau recunostinta, în schimb, cred ca am dreptul a cere sa nu mai fiu batjocorit, suspectat si sicanat de Dl. Insp. Gl. si pus la discretia elevilor Dsale, de abia esiti din scoala fara praxa vietii si a specialitatii, cari trebue sa duca o lupta grea pâna vor ajunge la treapta pe care m-am ridicat eu prin mine însumi. Daca muream în urma împuscaturii eram timbrat la Minister ca tâlhar de vin în urma intrigii Dsale. Întrucât a-ti vazut dezastrul la vii, am tinut sa cunoasteti si unele amanunte”.
În aceste conditii, în finalul memoriului solicita concediu de un an de zile, rugându-l pe Directorul general sa-l sprijine în acest sens, „pentru ca fiind bolnav nu mai voesc o conlucrare cu Dl. Insp. Gl. pe mai departe”.

rn

Dascal la Scoala de Agricultura din Simleu si în slujba viticulturii salajene

rn

În anul 1927, la cerere proprie, Daniil Graur este transferat ca profesor la Scoala de agricultura din Simleu Silvaniei.
Dupa Marea Unire, la ordinul Ministerului Agriculturii, învatatorul Daniil Graur sustine o serie de conferinte pe tema vini-viticulturii, în special în orasele din nord-vestul tarii precum Seini, Simleu Silvaniei, Zalau, Oradea, Carei, Satu-Mare, Dej si în mai multe comune. De asemenea, a sustinut câte o conferinta la Academia de Înalte Studii Agronomice din Cluj si la Casa de Împroprietarire din Bucuresti.
Într-un studiu foarte bine documentat, analizeaza situatia viticulturii din România dupa Marea Unire, explicând si procedeul prin care se puteau rezolva problemele lipsurilor din vii, atât în viile tinere, cât si în cele mai batrâne
A avut o contributie deosebita la întocmirea raportului asupra viticulturii din regiunea de nord-vest a României, care a facut parte din raportul national prezentat în cadrul Congresului International de Agricultura, care a avut loc la Bucuresti, la care au participat reprezentanti din 44 de tari. Pentru aceste merite deosebite, Ministerul Agriculturii i-a adus multumiri si recunostinta.
Dupa un serviciu de 37 de ani în slujba natiei sale, la 10 octombrie 1930, la cerere proprie, s-a pensionat.
A fost membru al Comisiei viticole de judecata a producatorilor directi si membru cooptat în Comitetul de administratie al scolii de agricultura din Simleu Silvaniei. Prin Decizia ministeriala din 20 februarie 1933 a fost confirmat ca membru delegat al Camerei Deputatilor în Comisia Viticola Judeteana, „conform art. 10 din Regulamentul Legei pentru oprirea plantatiilor de vii cu hibrizi producatori directi”.
Sotia lui Daniil Graur, Elena, a plecat la Domnul în anul 1949, iar dupa numai un an a urmat-o si vrednicul învatator. Au fost înmormântati în cimitirul din Giurtelec, alaturi de preotul Ioan Talos si sotia sa, Cornelia, asa cum au fost în viata si la marele praznic national de la Alba Iulia din 1 decembrie 1918.

Post Views: 180