– BIBLIA sau SFÂNTA SCRIPTURĂ –

După ce Domnul Iisus Hristos a rostit pilda semănătorului, ucenicii îl întreabă ce înseamnă pilda aceasta, iar Domnul le tâlcuieşte sensul ei divin. “Sămânţa este cuvântul lui Dumnezeu”. Da, este cuvântul lui Dumnezeu care a vorbit mai întâi prin proorocii pe care i-a insuflat şi i-a luminat, apoi a vorbit lumii prin Fiul Său, Domnul Iisus Hristos. Cartea Sfântă-Biblia sau Sfânta Scriptură- a purtat peste veacuri şi-a ajuns până la noi cuvântul sfânt, şi a rodit în suflete şi în inimi, a mângâiat şi alinat, a modelat conştiinţe, a armonizat elanuri sfinte. Biblia e în acelaşi timp şi dispreţuită şi venerată, declarată moartă şi totuşi plină de viaţă. E dispreţuită pentru că nu e citită sau nu e trăită de cei ce o citesc. Unii afirmă că numai proştii o citesc. Mare eroare. Dăm câteva exemple de oameni de seamă, cu renume mondial, stimaţi şi preţuiţi nu numai în timpul vieţii lor, ci şi după moarte, care au citit Biblia şi au fost profund credincioşi: Galileo Galilei, astronom, fizician şi matematician, declară: “Sf .Scriptură nu poate niciodată să mintă sau să rătăcească. Adevărurile ei sunt absolute şi neîndoielnice”. R. Boyle, întemeietorul chimiei ştiinţifice, a lăsat aceste cuvinte prin testamentul său: “Faţă de Biblie toate cărţile omeneşti, chiar cele mai bune, sunt numai ca planetele care primesc toată lumina şi strălucirea lor numai de la soare”. Isac Newton, mare matematician, fizician şi astronom englez era un zelos cititor al Bibliei pe care o considera ca fiind “cuvântul lui Dumnezeu”. Pe monumentul lui din Westnsinter este inscripţia: “Interpret sârguincios, înţelept şi corect al naturii şi al Sf.Scripturi. Prin filozofia sa, el a afirmat măreţia lui Dumnezeu cel Atotputernic, iar prin caracterul său exprima simplitatea evangheliei”. Emanuell Kant, mare filozof german, scria: “Biblia este cartea al cărei conţinut mărturiseşte el singur originea-i divină. Ea ne descoperă cât de mare este vina noastră, cât de adâncă ne este căderea , dar şi cât de mare este dragostea lui Dumnezeu. stop_coloana Biblia este comoara mea cea mai de preţ, fără de care aş fi un nenorocit”. John F.V. Herschel, astronom şi fizician englez: “Toate descoperirile omenşti par a fi făcute numai cu scopul de a confirma, cu o şi mai mare putere adevărurile care vin de sus, şi care sunt cuprinse în Sf. Scriptură”. Lordul Byron, ilustru poet englez, a lăsat pe Biblia sa următoarea inscripţie: “În această prea sfântă carte se cuprinde taina tuturor tainelor. Fericiţi sunt acei muritori, cărora Dumnezeu le-a dat darul de a auzi, de a citi, de a rosti o rugăciune şi de a primi cu umilinţă cuvintele acestei cărţi. Fericiţi cei care sunt în stare să deschidă poarta şi să meargă cu hotărâre pe calea arătată de ea. Iar cei care o citesc numai ca să se îndoiască de spusele ei sau să le dispreţuiască, aceia mai bine nu s-ar fi născut”. J.W.Goethe, unul din cei mai distinşi bărbaţi ai literaturii universale: “Biblia nu e o carte naţională, ci cartea naţiunilor. E o carte care va trăi veşnic… Eu personal iubesc şi preţuiesc Biblia, căci aproape numai ei îi datorez cultura mea morală… Nu mi-au plăcut atacurile nedrepte, batjocoritoare şi răutăcioase împotriva ei… Viaţa şi puterea unui popor depind de atitudinea pe care a luat-o faţă de Biblie”. Heinrich Heine, poet evreu convertit la creştinism: “Luminarea mea o datorez, pur şi simplu, unei cărţi…şi această carte se numeşte scurt şi cuprinzător “Cartea Biblia” Pe drept cuvânt se numeşte şi “Sfânta Scriptură. Cine a pierdut pe Dumnezeul său, acela îl poate găsi din nou în această carte şi cel ce nu L-a cunoscut niciodată, acela găseşte aici adierea Cuvântului lui Dumnezeu.”