„Miscarea de la Zalau” este un fenomen religios care a luat fiinta la sfarsitul anului 2000 si care strange adepti din toate religiile crestine practicate de salajeni. Daca numele cultului nu suna cunoscut pentru majoritatea locuitorilor din judet, numele bisericii poate aduce lumina – este vorba de credinciosii care merg la biserica Harul din Zalau.

A inceput cu o revelatie
Bazele acestei biserici au fost puse de cativa credinciosi baptisti, care nu se mai regaseau in practica bisericii din Zalau. Punctul de pornire a noii miscari religioase a fost boala grava de care a suferit fondatorul cultului, Constantin Joldes. Diagnosticat cu o boala grava de sange, purpura trombocitopenica autoimuna, a urmat tratament la Spitalul Oncolo-gic din Cluj, dar fara rezultat. Medicii de acolo nu i-au dat sanse de supravietuire. „In acel timp de asteptare, Dumnezeu a trimis la el o sora din Biserica Penticostala. Intr-o vedenie, ea a primit o instiintare expresa cu privire la posibila vindecare. Domnul ii punea o conditie severa referitoare la viata devotionala aflata atunci in declin, cerand trecerea grabnica la post si rugaciune. Postind impreuna cu sotia si familia acestei femei de doua ori pe saptamana, Dumnezeu a intervenit in asa fel incat dupa trei luni starea sanatatii a fost restabilita. Acest eveniment a fost numai una dintr-un lant de evenimente, care s-au interferat si succedat, dand nastere unor cautari spiri-tuale mai profunde”, este povestea pe care membrii acestei comunitati religioase si-o asuma. Astfel a luat nastere fenomenul care a capatat numele de „Miscarea de la Zalau”. „In ce m-a privit pe mine, s-au inlantuit: socul bolii ce prevestea 3-6 luni de viata, esuarea tratamentului medicamentos, instiintarea profe-tica despre vindecarea prin post si rugaciune si, in final, interventia miraculoasa a lui Dumnezeu. Daca alta data treceam cu usurinta peste ele, acum am refuzat sa le socotesc intamplatoare, ci le-am interpretat ca semne prin care Domnul imi spunea ceva important”, marturiseste si Constantin Joldes modul in care a ajuns sa puna temelia noului cult.

Arca lui Noe s-a zidit la Zalau
Grupul de rugaciune care s-a constituit dupa vindecarea miraculoasa a lui Constantin Joldes a inceput sa creasca. Pe langa minunea pe care familia Joldes o marturiseste, in grupul lor de studiu religios au inceput sa apara si alte manifestari pe care le-au interpretat ca fiind de natura divina. Mai intai o persoana, apoi in cateva luni aproape 80 de persoane, au inceput sa vorbeasca in limbi. Acest fenomen religios este consemnat in Biblie, dupa rastignirea lui Iisus, in momentul in care credinciosii Invatatorului au fost cuprinsi de Duh Sfant si au vorbit in toate limbile pamantului. Acest fenomen este practicat in cultul penticostal si se pare ca a fost preluat de noua miscare religioasa de la Zalau.
Si pentru ca numarul credinciosilor din jurul acestui grup se marea, a fost nevoie de zidirea unui lacas unde acestia sa se intalneasca. Mai intai intalnirile au avut loc intr-un spatiu inchiriat in Zalau, apoi, de la 1 septembrie 2006, noua miscare si-a stabilit sediul pe Sarmas, acolo unde au inceput lucrarile la Biserica Crestina Evan-ghelica Harul. Prin donatiile credinciosilor care au inceput sa frecventeze acest cult, pe strada Sarmas s-a ridicat o cladire de dimensiuni impresionante, care are forma Arcai lui Noe.
La ora actuala, potrivit detaliilor facute publice de conducatorii acestei biserici, Miscarea de la Zalau are peste 400 de membrii si peste 200 de apartinatori. „In mod regulat, la intalnirile Bisericii Crestine HARUL, participa intre 500-700 de persoane, dintre care foarte multi prieteni si simpatizanti din mediul interconfesional. Incepand cu luna ianuarie 2005, aici au fost organizate mai multe botezuri nou testamentale unde au incheiat legamantul cu Domnul aproape 300 de persoane. La cursurile de ucenicie organizate de biserica participa in prezent cateva zeci de persoane”, scriu fondatorii bisericii, pe site-ul propriu.

Biserica privata sau chemarea Domnului
In mod cert, cand vezi mastodontul de beton de pe Sarmas ai aceeasi reactie ca la Catedrala Sfanta Vineri: cati bani s-au bagat aici! Cei care au avut de construit pe-acasa macar o renovare de baie sau de bucatarie, pot sa faca o comparatie cu cat ar fi costat intreaga cladire. Poti doar sa banuiesti cati bani s-au bagat acolo, in cladirea aceea si sa privesti cu neincredere ca banii aceia au fost adunati, totusi, din buzunarele unor persoane. Scopul construirii mastodontului este pentru fala lui Dumnezeu sau pentru nevoile credinciosilor? Zidurile atrag doar persoanele superficiale, iar impodobirea lacasului de rugaciune nu se potriveste cu smerenia crestina. Care este scopul acestui cult? Membrii „Miscarii de la Zalau” spun ca nu se regasesc in celelalte culte, care si-au pierdut aplecarea spre rugaciune si slava a lui Dumnezeu. In biserica Harul se vorbeste in limbi, este program artistic de cantece religioase si poezii cu acelasi caracter. Despre impactul fenomenului religios care are loc la Harul redam marturia unui vizitator: „Cantari, acustica, audienta, megachurch in toata regula. Am cautat sa vad evitarea rutinei, a banalizatului, a fricii de a nu linge ceea ce ai varsat si de a nu te intoarce la mocirla de unde te-ai laudat ca ai fost spalat. N-am vazut, dar am avut impresia ca totul se vrea compensat prin decibeli, prin acel show inevitabil la care te impinge chiar si forma tea- trala a bietului edificiu. Iar cantari, ritm, organizare. M-a cuprins o uriasa mila, tinerii de langa mine, spectatori muti ai unui show la care te obliga tocmai teribila si costisitoarea capcana a nenorocitului de templu. Blestemat beton. Pentru gloria cui? In niciun caz pentru a Celui care a spus despre templu: <> si despre temple ca nu locuieste in ele. Priveam indurerat la tinerii de langa mine in care simteam ca harul lui Dumnezeu a lucrat mai mult decat pot ei da in acea participare. Singurul aport al <> era rugaciunea in comun pentru zidirea nimanui si cantatul in comun, care nu era ascultat de nimeni”. Insa, alegerea religiei este similara cu cea a optiunii de vot. Fiecare e liber sa creada in ce vrea si sa se manifeste in cadrul unui cult dupa propria dorinta.

Curiozitatile cultului de la Zalau
„Miscarea de la Zalau” nu are o masa mare de enoriasi pe care sa fie statuat cultul. Insa aceasta miscare se declara una evanghelica si aduna persoane care nu se regasesc in cadrul celorlalte culte. Din exterior, Bise-rica Harul impresioneaza ca impozanta a cladirii unde se manifesta cultul si starneste curiozitatea crestinilor. Pentru membrii comunitatii, se pare ca apartenenta la aceasta miscare este fundamentala. „Am fost aproape doi ani la Harul si pe mine m-a ajutat foarte mult acea perioada, sa ma regasesc. Am constientizat o serie de greseli pe care le-am facut in viata mea si am invatat ca nu mai trebuie sa le fac. Intr-una numit moment al vietii mele, am avut de facut o alegere dificila. Aveam impresia ca cei din jurul meu, cu care mergeam la biserica, stiu ca am ales o alta cale si nu m-am mai simtit bine acolo”, spune o persoana care s-a botezat la un moment dat la biserica Harul din Zalau. Insa nu are nimic sa le reproseze celor de la biserica. „Stiu ca atunci cand e vorba de culte noi, cei care fac bisericile sunt suspectati ca au interese banesti acolo. In cei doi ani in care am fost la Harul nimeni nu mi-a pomenit nimic de bani. Am donat si eu bani, dar pentru ca am vrut. Se vorbea de zeciuala, dar despre zeciuiala se vorbeste si-n alte culte. Eu n-am dat niciodata zeciuiala, nici nu pot spune ca stiu oameni care au dat”, marturiseste aceeasi persoana.

Post Views: 634