Cultura din ceața

Talentul e mult mai complex decât sunt obișnuiți oamenii sa creada. E un ansamblu, e un “pachet” de caracteristici care acționeaza simultan și în armonie. Daca vorbim de cultura, multe talente înnascute s-au pierdut prin vreme, altele au razbatut singure, altele au avut proptele și s-au ridicat peste medie, dar n-au ajuns niciodata în vârful muntelui. De multa multa vreme au existat și mai exista și acum instituții menite sa mențina și sa împrospateze viața culturala a unei comunitați, sa nu lase talentele sa se piarda, sa le șlefuiasca daca e nevoie, sa faca sufletul omului de rând sa tresalte atunci când întâlnește actul de cultura. Instituțiile acestea sunt subvenționate din bani publici, din banii noștri, dar fac oare ele actul de cultura pe gustul celor de pe spinarea caror traiesc? În cele mai multe cazuri, instituțiile culturale finanțate de stat se închid ca melcul în cochilie, cu talentele lor, unele artificiale, stop_coloana cu obiceiurile lor, majoritatea depașite de timp, cu ochelarii aceia de cal care nu le permit sa vada ca societatea se mai schimba, ca consumatorul de arta dorește altceva, ca noul se întoarce de la porțile lor dezamagit. Ieșiți în lume, domnilor fabricanți de cultura și veți gasi puzderie de talente și veți întâlni iubitori de arta adevarata, oameni daruiți frumosului. Acordați-le atenția cuvenita și veți vedea ca ceața din jurul vostru va prinde sa se risipeasca. Știm ca aveți bani, știm ca bugetul este generos cu cultura. Faceți-o pe gustul oamenilor care o platesc.