Ziua bună, dragi cititori!

Era odată o pisică; ea ardea de iubire pentru un tânăr. Era atât de îndrăgostită, încât ceru unei zâne să o transforme într-o femeie frumoasă, în stare a-l cuceri pe tânăr.

Zîna îi făcu pe plac, iar pisica luă înfățișarea unei femei. Făcu cunoștință cu acel tânăr și, la puțină vreme, începură pregătirile pentru nuntă.

Sosi și ziua nunții, care fu celebrată cu cânturi, dansuri și hore. Se aprinseră o mulțime de făclii și oaspeților li se oferiră multe și delicioase feluri de mâncare. Totul mergea de minune. Când iată că dintr-odată mireasa zări fugind pe acolo un șoricel și pe dată o porni la goană după el.

Dragilor, lumea noastră încurajează minciuna: ne-am deprins atât de mult cu minciuna încât ea a devenit firească, necesară, fermecătoare și la modă. Avem măști pentru fiecare ocazie. Practicăm minciuna în familie, la serviciu, pe canalele media, și, chiar cu noi înșine.

Minciuna a dobândit funcțiuni magice și bântuie viețile noastre în fiecare clipă. Această regină a firii căzute a devenit ”o poveste cu întâmplări miraculoase” , ”o necesitate sociala și un semn al inteligenței”, scria filosoful Ernest Bernea în cugetările sale.

Astăzi, oamenii cred în puterile minciunii ca fiind căi principale de reușită și încântări ale succesului. Dacă spui adevărul și-l proclami ca datorie umană ești socotit un infirm, un desuet.

Nu există minciună albă sau neagră, mică sau mare. Orice fel de minciună dăunează grav conștiinței și ne obișnuiește firea cu o caricatură a existenței, cu un fals. Odată ce ne deprindem cu minciuna, oricât ar fi ea de subtilă, decolorăm tot fondul spiritual din care suntem alcătuiți. Niciodată nu vom putea construi un edificiu sănătos prin mijloace amorale.

Va invit să luăm măsuri!

(Bruno Ferrero, ”Trandafirul de mare preț”)

Post Views: 149