Ne este dat să constatăm că de dragul de a fi din nou originali, fără să fim insă şi pragmatici, am devenit prima ţară din Europa in care profesorii s-au trezit fără dreptul de a da meditaţii elevilor pe care-i au in clasă. Amendamentul senatorilor din Comisia de Educaţie, conform căruia profesorii care dau meditaţii elevilor cărora le predau la clasă ar trebui excluşi din invăţămant dacă o fac contra cost, este primit cu reţinere de reprezentanţii cadrelor didactice, dar şi de numeroşi părinţi. Meditaţiile nu pot fi interzise fără incălcarea dreptului la muncă al profesorilor. Statisticile şi realitatea insăşi demonstrează că părinţii işi meditează copiii prin ore „particulare” şi contra cost din două motive speciale. Fie pentru a preintampina, in cazul celor slabi la invăţătură, eşecul şcolar (corigenţa, repetenţia), fie pentru a-i pregăti pe cei mediocri, buni sau foarte buni pentru performanţe care să le asigure accederea la invăţămantul universitar concurenţial. In ambele situaţii, părinţii sunt tentaţi să apeleze la serviciile aceloraşi cadre didactice care predau şi la clasă, pe conside-rentul că aceştia, edifi-caţi asupra nivelului de cunoştinţe al propriilor elevi, pot acţiona cu mai mare eficienţă a muncii pentru care au fost solicitaţi şi plătiţi in afara şcolii. Nu zic că poate fi exclusă in acest context şi in totalitate suspiciunea de subiectivism in relaţia profesor-meditator şi elev meditator. Este greu de crezut insă că ei devin conştiincioşi doar in a doua parte a zilei şi mai ales atunci cand meditează elevi din alte clase sau şcoli, la care nu au ore. Un asemenea punct de vedere se cuvine analizat atent, fără patimă şi fără pretenţia unor concluzii generalizatoare. Altfel, iar dăm cu bata in baltă.

Post Views: 68