Intr-un moment in care credinta a ramas unul dintre ultimele refugii ale roma-nului, impovarat excesiv de efectele unei crize eco-nomice lasate la voia imtamplarii, reprezentantii Bisericii au considerat ca este cazul sa puna si ei o povara in plus pe umerii credinciosilor. Asa ca, desconsiderand faptul ca mare parte dintre semenii lor au ramas fara loc de munca in ultimul an, ca majoritatea celor care mai au un serviciu sunt platiti tot mai prost, iar pretul traiului de zi cu zi este tot mai mare, ei au decis sa dubleze taxa de cult, in speranta rotunjirii veni-turilor. Efectul a fost, insa, invers. Pentru ca loviti de dificultati financiare, si mai accentuate dupa sarbatori, multi n-au avut, efectiv, de unde plati taxa dublata, in conditiile in care daca s-ar fi pastrat vechea taxa, nici nu s-ar fi pus problema ca aceasta sa nu fie achitata. Iar altii, chiar daca si-ar fi permis sa plateasca, au fost prea indignati de gestul repre-zentantilor clericali si au refuzat, efectiv, sa plateasca taxa preotilor veniti cu Crucea prin casele lor in aceste zile. Consecintele acestui gest nu se rezuma la indignarea starnita in randul credinciosilor, ci se vor traduce si printr-o indepartare a oamenilor de biserica si printr-o si mai acuta degra-dare a imaginii acestei institutii, a carei perceptie era, deja, suficient de sifonata din cauza scan-dalurilor (multe cu tenta sexuala) iscate de repre-zentantii sai si de mate-rialismului tot mai accentuat al unei institutii care se vrea, cu precadere, destinata sufletului.
Gestul reprezentantilor bisericii, pus de unii pe seama unor ordine de… sus, vine in contradictie si cu menirea principala a acestei institutii, si anume de a-i ajuta pe oameni, nu de a-i impovara suplimentar. La noi, insa, rolul social al bisericii este aproape inexistent, fiind sufocat de goana dupa cat mai multe lacasuri de cult, cat mai mari, cat mai impunatoare. Dar oare nu se gandeste nimeni ca un astfel de comportament va face ca, in cativa ani, toate aceste locasuri sa fie goale?