Ziua bună, dragi cititori!

În viața sfântului Augustin, episcop din Africa de Nord și unul dintre cei mai mari gânditori ai creștinismului, care a împletit cu măiestrie rațiunea și credința, întâlnim această frumoasă anecdotă.

Într-o zi, acesta se plimba pe plajă. La un moment dat, zărește undeva în depărtare un copil care se plimba întruna între mare și un punct fix de pe plajă, cam la zece metri de țărm. Copilul lua apa într-o scoică din acea mare și o golea într-o gaură făcută în nisip. Sfântul Augustin, apropiindu-se de el, îl întrebă ce face acolo. La care copilul îi răspunde: ”Știi, vreau să bag toată apa mării în gaura pe care am făcut-o în nisip”. La auzul vorbelor lui, sfântul Augustin surâde și-i atrage atenția că nu o să reușească așa ceva niciodată. În clipa aceea, copilul îi spune: ”Și tu, Augustine, la rându-ți n-o să poți cunoaște toate tainele lui Dumnezeu cu mintea ta. Atât de mare este Dumnezeu! Mult mai mare decât pământul, marea și cerul, mai mare chiar și decât toată cunoașterea oamenilor de știință!”

Dragilor, să ne cultivăm ”raiul” interior, dar nu construindu-ne noi propriul sistem de valori, neținând seama de nici o ordine superioară, sau culegând doar ce ne place. Asta duce la anarhie și confuzie. Timpul nu este numai pentru a trăi, ci pentru a ne înțelege trăirea. Bagajul cu accesorii inutile trebuie golit pentru că ne stopează din înaintare. Cine nu înaintează zilnic, și măcar un mic pas, încercând să-și perceapă rostul suprem să pătrundă tainele de culme, se risipește. Cine nu conștientizează că, la baza oricărui bine pe care încearcă să-l facă, stă alcătuirea și rațiunea divină, n-a găsit încă miezul acestei vieți.

”Dacă găsesc în mine însumi o dorință pe care nici o experiență din această lume nu o poate satisfice, cea mai probabilă explicație este că nu am fost făcut pentru această lume.”(C.S. Lewis)

Vă invit la o reflecție!

Post Views: 123