Ce se intampla in sistemul romanesc de invatamant este revoltator. Am vazut, din presa, cum o invatatoare este trasa la raspundere dupa ce un parinte a filmat-o la sedinta cu parintii, in timp ce le reprosa acestora ca nu au dat suficienti bani pentru cadourile de Craciun pentru profesori. Povestea ia amploare si se descopera ca, fiind o scoala ^cu pretentii^, atentiile sunt pe masura: bani la inscrierea copilului in unitate, bani pentru achizitia de mobilier si tehnologie didactica, bani de cadouri pentru dascali etc.. Si sumele sunt la nivelul ^pretentiilor^. Dar cel mai grav este acolo unde dascalii decid sa pedepseasca copilul, marginalizandu-l sau etichetandu-l in colectiv, pentru faptul ca parintele nu are de unde sau nu vrea sa plateasca toate ^darile^ impuse de sistem. Cand spun sistem ma refer deopotriva la dascali si parinti, pentru ca nu cred ca este o vina exclusiva a scolii. Este un procedeu care, cu siguranta a pornit de la parintii ^cu dare de mana^ si lucrurile au evoluat la nivelul la care spaga a devenit ^regulament (ne-scris) de ordine interioara^. Am auzit parinti care si-au inscris copiii la scolile ^de elita^ din Zalau si care s-au plans apoi ca, la sedintele cu parintii, unii au venit cu propunerea de a schimba mobilierul scolar, de a cumpara perdele noi sau a cumpara calculatoare sau alte lucruri pentru confortul micilor rasfatati. Ce poate face dascalul legat de aceste pretentii? Dar am auzit si cazuri de invatatori si profesori care au transmis parintilor de la inceput ca nu accepta cadouri de 8 Martie sau cu alte ocazii, iar parintii s-au conformat. De asemenea, sunt diferente majore intre taxele ^fondul clasei^ sau ^fondul scolii^ percepute de scolile ^de elita^ fata de scolile de cartier. O fi oare creta sau hartia pentru xerox mai scumpa in zona centrala a orasului? N-am auzit nici un director de scoala sa spuna cum a cheltuit din fondul scolii. Si cine e de vina pentru ^afacerile^ care se fac cu manualele scolare si cu albumele si fotografiile care se fac cu orice ocazie?
Vina apartine tuturor celor care formeaza sistemul; de la parinti, dascali, directori pana la ministru si la cei care fac legile in invatamant. Si o singura veriga are de suferit, copiii. Dascalii si parintii sunt primele modele de conduita pentru invatacei, iar in al doilea rand este afectata dezvoltarea psihologica a celor care sunt etichetati si marginalizati in grupul de copii, doar pentru ca parintii nu au bani. De aici ar trebui pornita toata reforma, de la beneficiarii sistemului si nu de la interesele celor care pot sa dicteze.