Dragi cititori, în goana zilnică după purtători de lumină și de sens, încărcată de dorință si speranță, am ajuns duminică, 17 noiembrie, la Cehu Silvaniei, la evenimentul cultural-religios, intitulat ”Despre sanătate într-un veac al bolilor”, susținut de scriitorul, jurnalistul și profesorul Cornel Constantin Ciomâzgă. Conferința a fost organizată de Parohia Ortodoxă Cehu Silvaniei, prin preotul paroh Daniel-Sebastian Blaj.

Întreg momentul a fost vădit edificator și mi-a lăsat în inimă un sentiment odihnitor de împlinire, pentru că mai sunt încă, în lumea asta, oaze de răcoare și limpezire. Trebuie doar căutate!

În persoana autorului Cornel Cupșa, pseudonimul sub cupola căruia a debutat în lumea literară, am întâlnit un om-suflet cu un vast bagaj orientat în slujba valorilor culturale și spirituale. Viața sa a fost un periplu continuu, atât în spațiul livresc, academic și media, cât și în cel monastic, unde, în tăcerea profundă și-n sobrietatea chiliilor de pe muntele Athos, a primit inspirație și confirmare duhovnicească în vederea subiectelor abordate în cărți.

Autorul a scris numeroase eseuri, a fost redactor-șef la săptămânalul ”Tinerimea”, la ”Fun-Radio”, director general la radio ”Tinerimea”, președinte al Asociației Jurnaliștilor Europeni și profesor la Facultatea de Jurnalism. Cărțile sale au devenit în scurt timp best-selleruri, contribuind major la dezvoltarea jurnalismului și a literaturii postdecembriste, iar activitățile sale au fost încununate ulterior cu multe premii.

Pe lângă tot acest palmares concludent, care, cu siguranță, este o expresie a trăirii interioare, cel mai mult mi-a atras atenția experiența personală și vie a întâlnirii sale cu Dumnezeu și strădania necurmată și persuasivă de a dărui societății cunoașterea dobândită în urma atâtor ani de cercetare și efort.

Scrieri care ar putea ”schimba României prăbușirea, omului firea și globului omenirea”, autorul își descrie cărțile ca fiind ”modeste manuale de viețuire”. Prezența lui a fost solemnă, asumată, iar vocea gravă, dar nu ca și exprimare, ci din punct de vedere al conținutului expus și al jindului după receptivitatea și seriozitatea publicului cu privire la descoperirile încredințate, care au o dimensiune capitală. Lucrările sale sunt rodul a zeci de ani de studiu, de documentare și de săpături în arhivele istoriei, toate având ca punct de sprijin Cuvântul lui Dumnezeu și descoperirile Sfinților Părinți ai Bisericii.

În lupta sa pentu a pune firescul în albia sa, Cornel Constantin Ciomâzgă a parcurs un drum meandric și anevoios, căutând cu frenezie ceea ce s-a întâmplat cu omul, din stadiul zidirii sale si până la omul de astăzi, a cărui demnitate a fost schilodită.

În cele trei romane ale sale: ”Lucrarea”, ”Apocalipsa de ce nu” și ”Se întorc morții acasă”, autorul evocă insistent și argumentat prezența concretă a lui Dumnezeu în lume, conexiunea magistrală dintre trup și suflet, diferențele dintre omul originar și omul actual și ne invită la metanoia și la descoperirea identității noastre Christice. Aceste lucrări, situate la hotarul dintre realitate și ficțiune, sunt repere și coordonate pentru viața de zi cu zi, iar informațiile conținute în ele sunt chei pentru sănătatea noastră integrală și pentru posteritate.

”Care este legătura directă și nemijlocită între păcate și bolile fizice?”- a fost interogarea care a stat la baza conferinței. În urma acestei întrebări care tânjește după lămuriri, autorul ne-a prezentat argumente precise, bazate pe statistici, studii și cercetări amănunțite care demonstrează faptul că peste 90% din sursa tuturor bolilor acestei lumi se află în adâncul fiiințe noastre, și anume în patimile noastre.

”Ce este patima?” Patima este cea mai grea și gravă maladie sufletească. Autorul a afirmat cu convingere că spitalele noastre vor continua să fie tot mai pline, cabinetele psihologice și psihiatrice tot mai ticsite, dacă noi nu vom căuta să înțelegem cu adevărat ce suntem, cine suntem și care este normalitatea. Dacă noi am putea să înțelegem aceste aspecte și să nu ignorăm paradigmele, susține autorul, viețile noastre ar fi altfel.

”Ce este normalitatea?” Normalitatea este sursa tuturor Normelor lui Dumnezeu, Legile Sale lăsate și stabilite pentru noi, legi la care omul nu se mai raportează astăzi.

”Ce este sufletul?” Sufletul este tainicul nevăzut, acea energie dumnezeiască pe care Dumnezeu a suflat-o și care ține fiecare celulă și întreg corpul.

Scriitorul a exemplificat concis cele 12 Patimi de Căpetenie care provoacă multitudinea de afecțiuni fizice și psihice ale omului: Filautia (iubirea de sine), Chenodoxia (vanitatea), Tristețea (depresia), Arghirofilia (lăcomia materială), Pleonexia (avariție), Filamitia (grăirea cu ego-ul), Gastrimarghia (pofta pântecelui), Desfrânarea (prostituția), Akedia (lenea), Mânia (violență), Teama (panică), Mândria (îngâmfarea).

El a vorbit despre cele 3 Aspirațiuni umane existențiale care sunt: rugăciunea, adevărul existențial-acela de a-L pune pe Christos în centrul vieții noastre și mila. A ilustrat și cele 3 Împăcări Esențiale care stau la baza procesului de înnoire umană: împăcarea cu Dumnezeu(stabilirea Normelor Sale ca principii fundamentale ale vieții), împăcarea cu sinele (redobândirea omenității din om printr-un parcurs spiritual ancorat în Sfintele Taine ale Bisericii), împăcarea cu aproapele și împăcarea cu lumea (o relație bună cu zidirea lui Dumnezeu-natura).

Autorul și-a exprimat părerea cu privire la materiile inutile din cadrul sistemului public de învățământ, care, majoritatea, îi hăituiesc pe copii cu lucruri ce nu sunt utile și îi pun în confuzie vizavi de valorile și necesitățile fundamentale.

”Sănătatea sufletului și a trupului se instaurează numai atunci când omul îl descoperă pe Dumnezeu, restul este iluzie…de aceea lumea de astăzi este în fundătura în care este”, conchide scriitorul.

”Numai cel care va decide schimbarea și va începe bătălia cu sinele, numai acela va gusta adevărata fericire.”

”Atunci când ignorăm aceste descoperiri si refuzăm să ne schimbăm, nimic nu este mai dramatic, nimic mai stagnant. Ne-am obișnuit prea mult cu omul vechi și ne lipsește curajul.”

”Dacă medicina academică ar ține seama de aceste descoperiri, lumea s-ar vindeca altfel, omul ar fi repus pe alte coordonate existențiale și suferința, încetul cu încetul, ar dispărea.”

”Dacă nu luăm aminte la aceste lucruri, orizontul așteptărilor noastre nu are temelie.”

”Să fim oameni cu adevărat!”

Dragilor, acesta a fost compendiul și îndemnurile principale care au conturat conferința susținută de către Cornel Constantin Ciomâzgă. Așa cum i-am împărtășit la final, ajunsesem la acel eveniment pentru a căuta lumina…am găsit-o…și mă voi strădui, cu ajutorul lui Dumnezeu, să o dau mai departe.

Să ne fie de real folos!

Post Views: 15