Redacția
Cu drag al tău soţ, Florian!
Ce frumoasă este viaţa
Petrecută împreună
Cu consoarta lângă tine
Tot ţinându-vă de mână.
S-au scurs 12 ani iubito
De când tu m-ai părăsit
Ai plecat în Cer la domnul
Cu toate că n-am voit.
În această perioadă
Tu mereu mi-ai fost în gând
Te simţeam că eşti cu mine
Şi mă sprijineai zâmbind.
Eu adesea te visam
Te rugam să vii acasă
Tu-mi făceai mereu cu mâna
Şi spuneai : Florin, mă lasă!
Mulţumesc lui Dumnezeu
Că-n această perioadă
Chiar daca-i uşor sau greu
Viaţa decurge mereu.
Mie-mi este dor de tine
De clipele fericite
Dar mă mulţumesc cu gândul
Ş-apoi merg tot înainte.
Simt pe mine, draga mea,
Că puterile mă lasă,
Doar elanul tineresc
Mă face să mai trăiesc.
Merg la tine la mormânt
Şi îl pregătesc frumos
Stau şi-aprind o lumânare
Pentru sufletul tău mare.
Fetele-s cu-a lor familii
Care nu mă dau uitării
Şi mereu mă tot întreabă
Ce mai fac, şi cum trăiesc.
Ele-mi spun s-o las mai moale
Câ n-am vârsta tinereţii
Să stau să mă odihnesc
Că încet îmbătrânesc.
Nepoatele sunt studente
Sau chiar că au terminat
Umblă să-şi gasescă-n viaţă
Rostul ce l-au studiat.
Ce frumos e la cabană
Pomii toţi sunt roditori
Florile toate zâmbesc
Şi pe tine te doresc.
Noi aşa ne străduim
Ca să nu te dăm uitării
Şi să fii mereu cu noi
Pân-la ziua întâlnirii.
Să ai linişte deplină
Sus în cer unde-i lumină
Că în timp te vom urma
Şi-apoi ne vom bucura.
Să te odihneşti în pace
Că ai fost şi vei rămâne
Mamă, bună şi soţie
Să trăieşti în veşnicie!
