Coada şoricelului este o plantă absolut nepretenţi-oasă la condiţiile de mediu, ceea ce a făcut-o des intalnită in toate zonele din intreg teritoriul ţării. O puteţi vedea atat in poieni, faneţe, margini de pădure, cat şi pe margini de drum şi căi ferate, soluri nisipoase, relativ umede, insorite sau umbrite, in regiuni stancoase sau de campie. Florile sunt albe sau trandafirii şi au in soare un parfum aromatic acrişor.
Perioada de vegetaţie
Creşte din luna aprilie pană la sfarşitul lunii septembrie. Se recoltează inflores-cenţele şi partea aeriană a plantei in perioada de inflorire. Preferabil ca florile să fie colectate separat de frunze, fiindcă au o utilizare diversă. Florile trebuie culese in soare puternic, căci atunci le creşte conţinutul de uleiuri volatile.
Utilizare
Adesea coada şoricelului este denumită şi plantă pentru vindecarea femeilor. Este foarte binevenită in tratamentul ciclului neregulat, ameliorează starea femeilor aflate in menopauză, probleme in privinţa organelor pelviene, inflamaţii ale ovarelor.
Uz intern
Stimularea poftei de mancare, anorexie, bronşite, tuse, rinite, colici hepato biliare, balonări, cistite, ulcer gastric şi duodenal, cancer, boli de ochi, hemoragii nazale, osteopo-roză, hemoragii stomacale.
Uz extern
Afecţiuni vasculare, eczeme, arsuri, concluzii, răni purulente, ulceraţii, hemoroizi, abcese dentare, astm bronşic, mancă-rimi vaginale, leucoree, fisurile sanilor.
Denumiri populare: coada hartului, sorocina, sorocie, rotatele albe, iarba oilor, iarba strănutătoare, prisnel, brădăţel etc.
Reţete
infuzie – o linguriţă de plante mărunţite se opăresc cu un sfert de litru de apă, se lasă puţin in repaos, apoi se bea inghiţitură cu inghiţitură două-trei căni pe zi; tinctura – florile culese pe timp insorit se introduc, fără a fi indesate intr-o sticlă pană la gat. Se toarnă rachiu de secară sau de fructe de 38-40 de grade şi se lasă să stea 14 zile la soare.