Domnul Iisus Hristos a dovedit că poate să ierte păcatele, pentru că este Dumnezeu. şi a dovedit că este Dumnezeu nu numai prin vindecarea-in faţa tuturor-a slăbănogului care, la cuvantul lui Iisus:” s-a sculat indată şi luandu-şi patul, a ieşit inaintea tuturor”(Marcu 2,12). A dovedit-o şi prin faptul că le-a cunoscut gandurile lor, ori cine poate cunoaşte gandurile şi tainele cele mai ascunse ale inimilor? Singur Dumnezeu! Deci, atunci Domnul Iisus, căruia I s-a”dat toată puterea, in cer şi pe pămant”(Matei 28,18) a iertat păcatele slăbănogului şi ale altor păcătoşi. Cum, oameni păcătoşi şi păcate, vor fi pană la sfarşitul veacurilor, iar prezenţa Sa fizică intre oameni a fost limitată, Domnul a făgăduit intai Apostolului Petru (Matei 16,19), iar apoi, a făgăduit ca un testament divin tuturor Sfinţilor Apostoli-in calitatea lor de continuatori ai activităţii Sale: „Oricate veţi lega pe pămant, vor fi legate şi in cer, şi oricate veţi dezlega pe pămant, vor fi dezlegate şi in cer”(Matei 18,18). Credincios făgădiunţelor Sale Sfinte, Domnul in prima zi după slăvita Inviere, seara, le-a dat această putere:” Precum M-a trimis pe Mine Tatăl, vă trimit şi Eu pe voi. şi zicand aceasta, a suflat asupra lor şi le-a zis: Luaţi Duh Sfant; cărora veţi ierta păcatele le vor fi iertate, şi cărora le veţi ţine, vor fi ţinute”( Ioan, 20,21-23). In lucrarea lor in lume, apostolii au implinit tot ce le-a spus şi arătat Domnul, şi au avut această convingere, incat Sf. Apostol Pavel zice:” Aşa să ne socotească pe noi fiecare om: ca slujitori ai lui Hristos şi ca iconomi ai tainelor lui Dumnezeu”( 1 Corinteni, 4,1). La randul lor, apostolii au incredinţat această putere episcopilor şi preoţilor, ca aceştia să continue peste veacuri lucrarea apostolilor. Apostolul Pavel aşează pe Timotei şi pe Tit-episcopi in Efes şi Creta, cum de fapt făcea in toate comunităţile creştine pe care le intemeiase: „şi hirotonindu-le preoţi in fiecare biserică…” (Fapt.Apost.14,23). La randul lor, episcopii randuiţi de apostol, aveau aceeaşi datorie: „Pentru aceasta te-am lăsat in Creta, ca să indreptezi cele ce mai lipsesc, şi să aşezi preoţi prin cetăţi, precum ţi-am randuit”(Tit 1,5). Prin analogie, aşa cum dintr-un izvor sau rezervor de apă, dintr-un loc inalt, prin conducta principală şi cele derivate din ea, apa ajunge la toţi cei ce sunt racordaţi, tot aşa- de la Hristos, prin aposoli, episcopi şi preoţi, se transmite, peste veacuri, acestă putere de a lega şi dezlega păcatele. In termeni teologici, aceasta se numeşte” succesiune apostolică neintreruptă”.