Chiul social

Ne apropiem iar de o minivacanta. Pentru bugetari, bineinteles. Sunt liberi de miercuri pana marti. Totul incpe cu 1 iunie, joi, si continua inclusiv luni, 5 iunie, ca sunt Rusalii. A cata vacanta dintr-un an?! Daca amintim tarile spre care ne uitam cu atata jind si invidie, zilele libere sunt atat de dramuite ca aproape nu exista. O zi de Craciun si una Revelion, o zi de Paste, alta de ziua nationala, trei luni pentru cresterea copilului si… cam atat. Politicienii nostri, insa, in nimicnicia lor, striga ca suntem pe ultimul loc, ca nu chiulim destull, ca bietul om necajit macar zile libere sa aiba. Daca ei, pretinse capete luminate, nu le pot asigura un cadru pentru un salariu decent, o viata implinita si in general o lume in care sa iti placa sa traiesti. Traim asadar in plina lume a binecunoscutului concept sociologic „chiul social”, care ne guverneaza existenta. Evident ca politicienii si bugetarii in general nu au apasari. Cu sfanta lene drept sigla si binecuvantarea politica s-a ajuns ca bugetarii sa fie dusi in spinare, de cei, tot mai putini producatori, angajati sau angajatori „la privat”. El, bugetarul, se simte mereu nemultumit. El trebuie sa traga cat mai putin, sa nu forteze. Din aceata cauza cere tot mai des zile libere. Pentru refacerea fortelor pe care nu si le-a epuizat. Dar pe care si le poate consuma la mici, bere, minivacante. La munte sau la mare. Cu bilete platite. Cu tot felul de facilitati obtinute prin munca si sudoarea celor intreprinzatori privati. Nu stiu cat va tine starea asta de totala indolenta din partea unora, protectia celorlalti si jugul celor care trag. Nu stiu, dar e clar ca din aceasta betie generala trebuie sa ne trezim. Altfel…