Refrenul neputintei in agricultura nu e, de fapt, original. E doar un remix al argumentelor pe care s-a cladit intreaga politica agricola comuna din Uniunea Europeana se mentioneaza intr-un articol din Capital. Un mecanism schilod care vrea sa-i ajute pe producatori cu subventii, pentru a-i omora mai apoi incet, cu restrictii, corvezi birocratice si chiar amenzi, auzi tu, pentru exces de eficienta. De pilda, recent Comisia Europeana a anuntat sanctiuni de 250 de milioane de europentru tarile care au (re) plantat fara drept prea multa vita de vie. Spania, Italia si Grecia primesc astfel o noua lovitura financiara doar pentru ca agricultorii lor vor sa se dezvolte. Alte amenzi primesc fermierii care produc mai mult lapte decat le-a fost alocat prin sistemul de cote, pe motiv ca excesul de eficienta ameninta “stabilitatea preturilor”, dar si cei cre depasesc cotele de export. Aceiasi birocrati care dezbat in simpozioane simandicoase, problema foametei in lume, gasesc ca trebuie sanctionat cine produce prea mult in agricultura! Prin ce mecanisme de tortura a logicii au ajuns cetatenii europeni, care sunt si contribuabili si consumatori, sa creada ca o astfel de politica, finantata de ei e construita in interesul lor. De cata naivitate sunt capabili si romanii pentru a crede ca mutantul politicii agricole comune, care isi arata acum partile putrede, si indreptarea spre colaps, ne va oferi solutiile revenirii in forta printre puterile agricol.