Există fel de fel de sărăcii şi există fel de fel de săraci pe lumea asta. Sărăcia nu-i o virtute, dar n-ar trebui să fie nici un blestem. Dar există o sărăcie romanească şi săraci romani altfel decat săracii de pretutindeni. L-am văzut cu toţii pe şeful delegaţiei FMI in Romania, celebrul Jeffrey Franks, un tip care numai sărac nu poate fi, cum işi arăta dezinvolt şi deloc stresat ditamai gaura din pantof. Mi-e mi-a plăcut şi scena şi omul cu gaura in pantof, pe care pană atunci il uram de moarte. Arăta un fel de a fi, modestie, indiferenţă faţă de convenienţe, nonconformism suveran. Poate fi vorba şi de puţină zgarcenie, dar este de inţeles şi de iertat cand ai de a administra şi a impărţi atatea miliarde de euro unor oameni pe care nu-i cunoşti şi care, pe deasupra mai au şi o faimă proastă. Aşa că Franks mi-a devenit, brusc, simpatic datorită găurii din pantoful drept. Problema e cu găurile din capul nostru, nu cu gaura din pantofii celor care ne imprumută bani. Exemplul lui Franks este ignorat şi chiar ridiculizat de demnitarii romani, de pupeze politice şi „dive” de salon, care se afişează nonşalant cu ceasuri de aur de 15.000 de euro, cu toalete ţipătoare, maşini scumpe şi vile in zone protejate. Interesant este că preţioşii ăştia nu invaţă nimic de la modestia unora ca Jeffrey Franks. In schimb, exemplul lor de neam-prost, orgoliu şi nemăsurată ingamfare este urmat de o pătură socială cu iz mioritic, formată din bogaţii săraci. Aceştia sunt oamenii care şi-au construit palate cu turnuleţe, ca-n poveşti, dar au closetul in curte, se duc să cumpere mălai şi să vandă ceaune cu limuzine Mercedes şi, cel mai mişto, cu aceleaşi limuzine se aşează la coadă să ia ajutorul social, ajutorul de handicapat, ajutorul de urmaş. Şi săracul stat roman dă pentru „handicapaţii” orbi care conduc limuzine, pentru ajutoare sociale de tot soiul două miliarde de euro anual. Dacă la banii ăştia daţi aiurea mai adăugăm alte cateva miliarde bune care nu intră in bugetul statului pentru că sunt „prinse” la capitolul evaziune, ajungem să nu ne mai intrebăm de ce trăim ca nişte cerşetori intr-o ţară bogată.