O vorba care-i draga sufletului nostru este aceea ca romanul e ca bradul. Adica drept, neicovoiat, falnic si mereu verde. Comparatia este fireasca pentru ca tot la noi s-a nascut sintagma „codru@ frate cu romanul”. Dar vai si amar ce i-am mai facut noi romanii fratelui nostru codru.Imi vine sa cred ca asta e firea noastra autodistructiva, sa ne ucidem fratii. Sa-i culcam la pamant si sa-i exploatam. mai ales in folosul altora, straini de meleagurile astea. Recent, Lucia Varga, ministrul delegat al Mediului, Padurilor si Apelor, spunea la recenta vizita efectuata la Zalau ca noul Cod Silvic inaspreste pedepsele pentru cei ce taie ilegal padurile, ca s-a furat lemn in valoare de 5 miliarde de euro, ca padurile vor fi ocrotite. O fi, nu zic ba, dar ce credeti ca s-a incheiat cantecul „drujbelor”? Adica al „prietenilor” nostri straini? Nici vorba. Ca si cum bradul si stejarul si frasinul romanesc ar fi o amenintare pentru cine stie ce venetici. Impotriva lor, a padurilor noastre s-au pus in miscare armate de conspiratori, iar acestia profitand de coruptibilitate, de teama sau de nepriceperea, respectiv indiferenta noastra, continua masacru, otravesc, doboara, usuca, incalcesc, murdaresc. Intr-un cuvant fac tot ce pot pentru ca codrul romanesc sa dispara. De fapt, expresia, dupa cum banuiti e metaforica. Ei „prietenii” nostri vor sa dispara romanul, sau cel putin sa nu mai fie el „ca bradul” de falnic, de verde, de drept si de mandru, ci doar o tufa, un maldar de cherestea sau un pumn de rumegus. Iar tricolorul sa devin o carpa. Si fiindca veni vorba de tricolor, am observat, de cate ori am purtat tricolorul reactia unora: il privesc cu ura sau, in cel mai bun caz il iau in ras. Planurile de intoxicare a Romaniei si a romanilor si-au facut efectul Dar nu pe deplin, asa cum vor „prietenii” nostri. Pentru ca exista bradul si codrul nostru. Si ii purtam in sufletul nostru. Suntem noi insine, fiecare dintre noi!

Post Views: 61