Deşi incă n-au ieşit din faşă, Camerele Agricole, politizate excesiv, sunt o dezamăgire pentru agricultori şi nu le văd nici un rost.
Adrian Rădulescu, iniţiatorul proiectului Camerelor Agricole, şi-a dat demisia din Comitetul de Iniţiativă pe motiv că structura este deja imbacsită politic in defavoarea organizaţiilor profesionale.
Salvarea agriculturii romaneşti nu stă-n Camerele Agricole
Fermierii (Doamne, ce apelativ nepotrivit pentru majoritatea ţăranilor) sălă-jeni şi nu numai, privesc chioraş la camerele agricole in curs de infiinţare, fie ele zonale, judeţene ori regio-nale, convinşi că respectivele instituţii nu vor putea salva agricultura romanească de la declin. După lupte seculare, vorba unui personaj al lui ‘nea Iancu, care au durat vreo 20 de ani, a apărut şi Legea Camerelor pentru Agricultură, Silvicultură şi Dezvoltare Rurală (Legea nr.283/2010) publicată in Monitorul Oficial in ianuarie 2011. Ca toate celelalte legi funciare de după 1990, şi acest act legislativ se vede de la o poştă că a fost făcut de amatori, fără consultarea in prealabil a fermierilor. I s-au adus o serie de modificări care de care mai nepotrivite, iar normele metodologice de aplicare au apărut abia acum cateva zile, dar şi ele se cer modificate. In res-pectiva lege, Camerele Agricole sunt definite ca „instituţii de utilitate publică, nonprofit, cu personalitate juridică, create in scopul de a reprezenta promova şi ocroti interesele agriculturii, zootehniei şi silviculturii”. Cum va promova şi ocroti această lege pe ţăranul de rand cu un hectar de teren nu-mi pot inchipui. Ii va plăti lucrările agricole, motorina, ingrăşămintele? Da de unde! Dacă autorităţile consideră că acestea (camerele agricole) sunt salvarea agriculturii romaneşti se inşeală. Spun asta pentru că agricultorii reclamă infiinţarea noii autorităţi, care din punctul lor de vedere nu le aduce nici un beneficiu.
Sunt destule structuri agricole in ţară
Majoritatea fermierilor nu sunt reticenţi la nou, aşa cum ii acuză autorităţile, dar nici nu se pot lua după modelul came-relor agricole interbelice. Se ştie că după Reforma Agrară din 1918-1921 au fost expropriate 6.008.100 de hectare de teren, urmărindu-se prin aceasta creşterea suprafeţelor exploataţiilor mici şi totodată crearea de gospodării mijlocii viabile din punct de vedere economic. In paranteză fie spus, azi, Uniunea Europeană acordă sprijin serios prin Măsura 141 fermelor de subzistenţă. Dacă guvernul din 1921 punea accent pe gospodăria mijlocie ţără-nească pentru a se ieşi din sărăcie, guvernul de azi ne incurajează să pedalăm pe subzistenţă. Revenind la oile noastre, trecerea de la marea proprietate feudală la gospodăria mijlocie ţărănescă a sporit interesul ţăranului pentru a folosi mai bine pămantul. Astfel au luat naştere camerele agricole , cu specialişti, cu implicare directă in viaţa ţăranului. Pentru că la acea vreme 81,55 la sută din numărul locuitorilor ţării desfăşurau activităţi in mediul rural. Camerele agricole erau o proptea solidă pentru ţăran, oferindu-i acestuia inclusiv credite in contul recoltei din anul următor. Ţăranii de azi consideră in majoritate că sunt suficiente structuri agricole in ţară şi nu au nevoie de o nouă autoritate, nu-i văd rostul.
Fermierii n-au ce căuta in organizarea Camerelor Agricole!!!
Pană una alta, multă agitaţie la varf. Secretarul de stat in Ministerul Agriculturii Adrian Rădulescu, cel care s-a zbătut, cu gandul la un ciolan gros, pentru infiinţarea camerelor agricole, şi-a dat demisia din Comitetul Naţional de Iniţiativă pentru Camerele Agricole, motivand că acestea se politizează excesiv şi că imixtiunea politicului in funcţie de interesele acestuia in delimitarea camerelor zonale este in defavoarea organizaţiilor profesionale. Zilele acestea, alţi patru reprezentanţi ai organizaţiilor profesionale ale producătorilor agricoli s-au retras din Comitetul Naţional de Iniţiativă denunţand implicarea excesivă a politicului in organizarea şi funcţionarea camerelor agricole, care nu reprezintă interesele fermie-rilor. Ieri, Ionică Nechifor (preşedinte Moldoovis) şi-a anunţat şi el retragerea. Culmea este că Mihai Banu, preşedintele Comitetului Naţional de Iniţiativă, a decla-rat că organizarea Came-relor Agricole se face pe banii statului, prin urmare doar reprezentanţii statului ar trebui să facă parte din birourile care se ocupă de alegeri, incercand să justifice retragerea celor cinci reprezentanţi ai fermierilor astfel; „Oricum Camera Agricolă se adresează doar fer-mierilor mici şi mijlocii, care nu au după ce bea apă, şi nu marilor agricultori”. Măi să fie!
Model propriu, democraţie originală
Aşa că ce model franţuzesc (care sprijină şi protejează agricultorii in faţa statului), ce implicare a fermierilor, ce drept de vot pentru aceştia? Au politicienii noştri propriu model care a funcţionat cu succes, pentru ei, evident, şi in cazul altor structuri similare. Model care de la bun inceput a exclus implicarea efectivă a adevăraţilor agricultori. Dezamăgirea pentru unii a fost cu atat mai mare, intrucat chiar aveau impresia că in Romania agricolă se va schimba cu adevărat ceva. După cum se vede s-au inşelat amarnic. De pildă, Adrian Rădulescu cand a abandonat comitetul spunea că-i lasă pe politici-eni să-şi vadă liniştiţi de treabă. Desigur ei işi vedeau oricum de treabă, pentru că reprezentanţii fermierilor erau doar un mic obstacol de care aveau să scape intr-un fel sau altul.
O formulă păguboasă pentru agricultori
Acum, cu sau fără voia fermierilor, Camerele Agricole se vor infiinţa, după vrerea celor ce le organizează, adică aceiaşi directori şi directoraşi de prin direcţiile agricole, cu implicarea primăriilor şi a fostelor oficii de consultanţă agricolă, devenite şi ele „camere agricole” peste noapte printr-o decizie la fel de politizată. Dacă stau bine şi socotesc, aş putea aplica următoarea formulă: actualele camere agricole plus politicieni, plus direcţia agricolă, plus minister egal cu noile camere agricole. Intre aceste instituţii se va naşte o iubire pe banii statului şi mai apoi pe cei ai agricultorilor. Numărul funcţionarilor se va tripla. Stau şi mă intreb, oare cine va finanţa această mega-structură, după ce peste doi ani Ministerul va inchide robinetul? Aviz ţăranilor, posibilităţile acestor „creatori de camere agricole sunt nelimitate, iar politica pumnului in gură şi a taxelor aberante tot lor le aparţine!

Post Views: 69