Busuiocul este o plantă aromată de mici dimensiuni, agreat de gurmanzi și cunoscut pentru proprietățile sale terapeutice și pentru beneficiile sale în sănătate. Este originar din Extremul Orient, însă astăzi cunoaște o răspândire globală, fiind cultivat în mai toate grădinile din țară. Pentru parfumul său, femeile așezau crenguțe de busuioc în dulapurile cu haine, pentru a alunga moliile și pentru a oferi prospețime rufelor.

Busuiocul este o plantă anuală, cu tulpina ramificată și cu frunze mărunte, oval lanceolate, ce formează aspectul de tufă deasă și decorativă. Există mai multe varietăți de busuioc: cel comun cu flori albe și mici, busuiocul pitic utilizat mai mult la ghiveci pentru pervazul ferestrelor, busuiocul pentru salată-apreciat de grădinari pentru frunzele mari, gofrate sau ondulate, ușor de cules și foarte parfumat, busuiocul cu parfum de lămâie și busuiocul creț.

Substanțele active ale busuiocului sunt date de uleiul volatil din florile sale (Herba Basilici), bogat în estragol (80%), camfor, anelol și linaool. Semințele busuiocului conțin mucilagii, iar frunzele sale conțin taninuri și sanopozide triterpenice.

Proprietățile busuiocului sunt date de conținutul de substanțe active pe care le conține, așadar utilizările sale sunt multiple. Se folosește ca și remediu terapeutic pentru acțiunile sale (carminativă, galactogogă, antiinflamatoare, febrifugă, antifungică, diuretică), cu numeroase beneficii asupra organismului. Busuiocul se mai utilizează în producția de cosmetice și medicamente, dar și în gastronomie la condimentarea preparatelor culinare.

În industria farmaceutică, busuiocul intră în componența ceaiurilor medicinale recomandate pentru tratamentul astmului bronșic și a tusei convulsive, iar preparatele ce au la bază busuiocul sunt folositoare în: afecțiuni digestive, anorexie, colici intestinali, diaree, ca tonifiant al sistemului nervos, ca remediu antispasmodic sau în combaterea unor procese inflamatorii ale căilor respiratorii (inhalație de abur cu ceai de busuioc, dimineața și seara înainte de culcare). Ceaiul de busuioc stimulează pofta de mâncare și alină durerea de cap, iar pentru gravide este benefic în sporirea lactației.

Uleiul volatil extras din florile de busuioc are o valoare terapeutică incontestabilă, menționată încă din timpuri străvechi, ca și relaxant al sistemului nervos, iar în caz de răceli ajută la desfundarea căilor respiratorii.

În ședințele de masajoterapie, sunt folosite diverse uleiuri și creme pentru relaxarea organismului, dar și în tratamentul pentru diverse boli. Uleiul volatil din florile de busuioc este folosit în masajoterapie pentru proprietățile sale carminative (calmează durerile abdominale și favorizează evacuarea gazelor intestinale) și antispasmodice, deoarece masajul cu ulei de busuioc aduce relaxare și alungă durerile musculare.

Busuiocul este și un bun dezinfectant. Se pot face băi în care se adaugă picături de ulei eteric de busuioc pentru tratarea infecției și a rănilor pielii. Rezultatul pe care îl aduce această procedură este de grăbire a vindecării zonelor afectate.

Atât frunzele cât și semințele sunt folosite pentru aroma lor specială în industria alimentară producătoare de preparate din carne și pentru felurite băuturi. Busuiocul mărunțit este foarte apreciat și utilizat ca și mirodenie în țări precum Italia, Franța, Grecia, Spania sau România. Această plantă aromată o găsim în următoarele preparate culinare: supă cremă de legume cu busuioc, paste asezonate, fripturi, sosuri de roșii cu busuioc, pâinișoare, murături și altele.

În industria cosmetică și a parfumurilor, busuiocul este un ingredient de nădejde pentru aroma sa durabilă și plăcută. Acesta are proprietăți antifungice și de aceea este folosit în prepararea cremelor și a unguentelor recomandate pentru eczeme, micoze, dermatoze și răni deschise.

Parfumierii îl folosesc de zeci de ani în compoziția parfumurilor, a apelor de toaletă sau a săpunurilor.

Post Views: 106