Sărbătoarea sărbătorilor: Învierea Domnului
Dragi cititori, ne mai despart câteva zile de Sărbătoarea Învierii Domnului, cea mai mare sărbătoare a creștinătății. Este o mare bucurie că în acest an, atât credincioșii de rit bizantin, cât și cei de rit latin, sărbătoresc Paștele împreună, într-o singură conștiință, privind înspre același ideal. Sper ca această comuniune exterioară să continue și în interiorul nostru și să se reflecte în modul nostru de a trăi unii cu alții.
Mulți istorici și scriitori antici au vorbit despre existența lui Iisus Christos și despre minunile sale. Mommsem, marele istoric al Imperiului Roman, afirma că învierea lui Iisus este evenimentul cel mai bine dovedit din istoria romană.
Este extrem de rațional să credem în învierea lui Iisus, altminteri ar trebui să fim gata să acceptăm imposibilul: supraviețuirea bisericii creștine de-a lungul timpului, în ciuda tuturor atrocităților; Iisus nu a scris nici o carte, a avut doar o mână de ucenici, dintre care unul l-a trădat pentru bani și toți ceilalți l-au părăsit în momentul arestării; Iisus a murit pe cruce, iar mormântul a fost sigilat cu o piatră uriașă- iată un tablou, aparent, falimentar. Și totuși, ce i-a făcut pe ucenici să se întoarcă? Ce i-a motivat să predice cu atâta fervență și să moară pentru credință în modurile cele mai radicale posibile? Ce a stârnit suita de martiri care le-au urmat crezul, de-a lungul timpurilor?
Cine, în întreaga istorie a omenirii, a mai afirmat vreodată aceste cuvinte: ” Eu sunt Învierea și Viața. Cine crede în Mine, chiar dacă ar fi murit, va trăi. Și oricine trăiește și crede în Mine nu va muri niciodată.”(Ioan 11, 25-26)
Dragilor, la ce bun credința în Înviere? Cu ce mă ajută ea să ies din impasul unei vieți gârbovite de probleme? Cum îmi plătește ea taxele și ce profit îmi aduce la servicu? Dacă pornim de la aceste premise, am înțeles greșit totul. Sensul profund al acestei sărbători este unul mult mai înalt și care-i conferă o valoare inestimabilă: miracolul întâlnirii cu Mântuitorul și convertirea inimilor noastre.
Știu că aceste cuvinte, ”convertire”, ”păcat”, sunt anacronice în societatea noastră actuală, dar este atâta nevoie să ne întoarcem la Documentul sacru (Biblia) și să reluăm cuvintele vechi pentru a trăi un itinerariu autentic al acestei sărbători. Dincolo de acest veac strâmbat de chin și neadevăr, vom găsi în rândurile aurite o speranță care nu dezamăgește, să o căutăm!
Ori de câte ori, în Evanghelie, Iisus se întâlnește cu un om, se întâmplă ceva minunat! Acel om se schimbă. După o viață plină de suferință și lipsită de sens, acel om primește un nou început. Dacă până atunci era un actor banal pe scena terestră, care nu-și înțelegea rolul, acum devine un om real, cu o misiune clară, cu o destinație clară.
Despre asta este Paștele, oameni buni, despre un nou început. Fiecare dintre noi avem nevoie de o înviere personală, de o schimbare, de o reconfigurare a traseului. Fiecare avem nevoie de cineva care să rostogolească ”pietrele uriașe” ce ne stau la intrarea în inimă si nu lasă acest nou început să prindă contur. Fiecare dintre noi are nevoie să experimenteze o moarte interioară pentru a putea experimenta învierea…moartea argumentelor iluzorii, moartea edificiilor greșit construite, moartea patimilor…
Fără limpezirea acestui traseu, vom continua să ne concentrăm privirea asupra incoerențelor, asupra scandalurilor și lipsurilor.
Este un timp special în care trebuie să ne întrebăm: care sunt cu adevărat prioritățile mele?
Vă invit să reflectăm împreună și să trăim această sărbătoare cât mai aproape de adevăratul sens! Christos a înviat!
